10 definiții pentru decretare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DECRETARE s. f. Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. – V. decreta.
decretare sf [At: POLIZU / Pl: ~tări / E: decreta] 1 Ordonare prin decret (1) Si: decretat1 (1). 2 Stabilire printr-o decizie a unei autorități Si: decretat1 (2). 3 Afirmare în mod sentențios și categoric Si: decretat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECRETARE, decretări, s. f. (Rar) Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. – V. decreta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
DECRETARE, decretări, s. f. (Rar) Acțiunea de a decreta și rezultatul ei.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DECRETARE s.f. Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. [< decreta].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
decretare (desp. de-cre-) s. f., g.-d. art. decretării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
decretare (de-cre-) s. f., g.-d. art. decretării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
decretare s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. decretării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DECRETARE s. (JUR.) proclamare. (~ stării de urgență.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DECRETARE s. (JUR.) proclamare. (~ stării de urgență.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-cre-
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
decretare, decretărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a decreta și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: proclamare
etimologie:
- decreta DEX '09 DEX '98 DN