opțiuni
  • info

9 definiții pentru decupa

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DECUPA, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

DECUPA, decupez, vb. I. Tranz. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. – Din fr. découper.

decupa [At: TDRG / Pzi: ~pez / E: fr découper] 1 vt A tăia urmând un anumit contur sau model. 2 vt A tăia dintr-un întreg. 3 vr (Nob) A se ramifica.

DECUPA, decupez, vb. I. Tranz. A tăia în mai multe bucăți (o hîrtie, o stofă etc.) urmînd linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. A decupa litere. ▭ Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286. Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14.

DECUPA vb. I. tr. A tăia (o hîrtie, o stofă etc.) după conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. [< fr. découper].

DECUPA vb. I. tr. a tăia un material după un contur dat; a tăia o parte dintr-un întreg. II. tr., refl. a (se) detașa (I, 1). (< fr. découper)

A DECUPA ~ez tranz. 1) (figuri, desene) A tăia după un anumit model sau contur desenat pe hârtie sau pe stofă. 2) (părți, bucăți). A tăia dintr-un întreg. /<fr. découper

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

decupa (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 1 sg. decupez, 3 decupează; conj. prez. 1 sg. să decupez, 3 să decupeze

decupa (a ~) (a tăia) vb., ind. prez. 3 decupează

decupa vb., ind. prez. 1 sg. decupez, 3 sg. și pl. decupează

Intrare: decupa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • decupa
  • decupare
  • decupat
  • decupatu‑
  • decupând
  • decupându‑
 singular plural
  • decupează
  • decupați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • decupez
 (să)
  • decupez
  • decupam
  • decupai
  • decupasem
a II-a (tu)
  • decupezi
 (să)
  • decupezi
  • decupai
  • decupași
  • decupaseși
a III-a (el, ea)
  • decupează
 (să)
  • decupeze
  • decupa
  • decupă
  • decupase
plural I (noi)
  • decupăm
 (să)
  • decupăm
  • decupam
  • decuparăm
  • decupaserăm
  • decupasem
a II-a (voi)
  • decupați
 (să)
  • decupați
  • decupați
  • decuparăți
  • decupaserăți
  • decupaseți
a III-a (ei, ele)
  • decupează
 (să)
  • decupeze
  • decupau
  • decupară
  • decupaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

decupa, decupezverb

  • 1. A tăia bucăți dintr-o hârtie, dintr-o stofă etc. urmând linia unui desen sau conturul unui model; a tăia o parte dintr-un întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: tăia
    • format_quote A decupa litere. DLRLC
    • format_quote Filip îi silea pe redactori, în fiecare seară, să-și decupeze contribuția la gazetă și s-o pună în plic. PAS, Z. I 286. DLRLC
    • format_quote Se pomeni examinînd fotografiile decupate dintr-un film. C. PETRESCU, O. P. I 14. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) detașa. MDN '00
    sinonime: detașa
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.