dedat¹ sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: deda] 1-12 Dedare (1-12).

dedat², ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 62 / Pl: ~ați, ~e / E: deda] 1 Care a căpătat un obicei, o deprindere Si: deprins, obișnuit. 2 Care este sortit pentru ceva. 3 (D. plante și animale) Aclimatizat. 4 Consacrat unei activități, unei idei sau unei îndeletniciri anume. 5 Care se încumetă la ceva. 6 Care se îndeletnicește cu ceva. 7 Care se lasă în voia a ceva. 8 Care este atras de ceva. 9 Care și-a format un obicei rău. 10 Care a comis acțiuni reprobabile. 11 Care este în stare a face ceva. 12 (Reg; d. animale) Dresat.

DEDAT, -Ă, dedați, -te, adj. 1. (Construit cu prep. «cu», «la» sau cu un verb la conjunctiv sau infinitiv) Obișnuit, deprins. Îl bătea și un țînc de doisprezece ani, dacă era isteț și dedat la vicleșuguri. GALACTION, O. I 298. Ei, sărmanii, nu-s dedați Cu traiul prin străini! NECULUȚĂ, Ț. D. 100. Îs catane tinerele, Nu-s dedați la drumuri grele. ALECSANDRI, P. P. 296. 2. (Construit cu prep. «la» sau cu dativul) Care se ocupă cu..., înclinat la...; consacrat, dedicat. Cînd dimineața te vei scula și nu vei ști ce să mănînci și unde să te ascunzi de datornici, te încredințez că atunce vei avea prea puțin mintea dedată la învățătură. KOGĂLNICEANU, S. 216.

DEDAT adj. aclimatizat, acomodat, deprins, familiarizat, obișnuit. (Un om ~ într-un mediu nou.)

DEDAT adj. acomodat, deprins, familiarizat, obișnuit. (Un om ~ într-un mediu nou.)

dedát, -ă, dedați, -te, adj. Acomodat: „O vinit altu' cu boi care o fost dedaț' cu trasu din greu” (Bilțiu, 2013: 85). – Din deda (DEX, MDA).

dedat, -ă, dedați, -te, adj. – Acomodat: „O vinit altu’, cu boi care o fost dedaț’ cu trasu din greu” (Bilțiu, 2013: 85). – Din deda (DEX, MDA).