degetariță sf [At: BARCIANU / V: ~tăriță / Pl: ~țe / E: degetar + -iță] (Bot) 1 (Pop) Degetar (3) (Digitalis ambigua). 2 (Pop) Degețel (11) (Digitalis purpurea). 3 (Reg) Degetăruț (1) (Soldanella montana). 4 (Reg) Cuceniță (Digitalis lanata).

DEGETARIȚĂ, degetarițe, s. f. 1. Degetar (2). 2. Degețel (II 2).

DEGETARIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee veninoasă, cu flori galbene, care crește prin păduri; degețel. 2) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori roșii-purpurii, cu punctații în interior, din care se extrage digitalină; degețel-roșu. /degetar + suf. ~iță

degetăriță sf vz degetariță

OAIE sf. 1 🐑 Gen de mamifere rumegătoare care se cresc pentru laptele, carnea și lîna lor (Ovis aries) (🖼 3370): lapte de ~; carne de ~; blînd ca oaia; rasele de oi mai răspîndite la noi în țară sînt „țurcana”, „țigaia”, „stogoșa” și „spanca” 👉 TAB. LXV; în spec. poartă acest nume partea femeiască a animalului, după ce a împlinit doi ani, spre deosebire de partea bărbătească, numită berbece; înainte de această vîrstă i se zice mia, apoi noatină și în urmă mioară (👉 ac. cuv.); (P): umblă să scoață două piei după o oaie (PANN); tunde oaia, dar nu-i lua și pielea; a suge de la două oi, a trage foloase din două părți: o ~ rîioasă molipsește turma întreagă; a se lua ca oile una după alta, a imita, a urma orbește pe altul; cînd o ~ a dat în rîpă (sau de mal), dau toate după ea; omul este ca oaia, lesne se ia după altul (PANN); mai multe piei de miei decît de oi, mai mulți tineri mor decît bătrîni; e șiret (sau viclean sau deștept) ca oaia sau ca oaia (cu jug), se zice în mod ironic despre cineva care e prost de dă în gropi; F a o face de ~, a o face boacănă, a lucra prostește, a face o prostie; F prea e de ~!, prea e din cale afară prostia făcută; F parcă te trezești la oi, se zice cuiva care se poartă ca un bădăran; 👉 ACĂȚA II 3, LUP1 ¶ 2 Carne de oaie ¶ 3 pl. ⛪ Poporeni, creștinii în raport cu preotul lor ¶ 4 🌿 ȚÎȚA-OII¹ = DEGETAR2; ȚÎȚA-OII² = CIUBOȚICA-CUCULUI; ȚÎȚA-OII³, varietate de struguri [lat. ovem].

degetariță (pop.) s. f., g.-d. art. degetariței; pl. degetarițe

degetariță s. f., g.-d. art. degetariței; pl. degetarițe

degetariță s. f., g.-d. art. degetariței; pl. degetarițe

DEGETARIȚĂ s. 1. v. degetar. 2. v. degețel-roșu.

DEGETARIȚĂ s. (BOT.) 1. (Digitalis ambigua) degetar, degețel, (reg.) țîta-oii. 2. (Digitalis purpurea) digitală, degețel roșu (reg.) năpăstrocel, deget-roșu.