delapidare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: dil~ / Pl: ~dări / E: delapida] 1 Sustragere de bani sau de bunuri din avutul statului Si: delapidat¹ (1). 2 (Pex) Infracțiune care constă în însușirea, folosirea sau traficarea de către un angajat, a unor sume de bani sau a altor bunuri aflate în gestiunea sau în administrarea sa Si: delapidat¹ (2). 3 Risipire de bani sau bunuri Si: delapidat¹ (3).

DELAPIDARE, delapidări, s. f. Acțiunea de a delapida; sustragere de bani publici sau (mai rar) de alte bunuri din avutul obștesc. Sînt nevoit... să cer să fii arestat pentru delapidare de bani publici. STANCU, D. 398.

DELAPIDARE s.f. Acțiunea de a delapida și rezultatul ei; defraudare. [Var. dilapidare s.f. / < delapida].

DELAPIDARE ~ări f. 1) v. A DELAPIDA. 2) Infracțiune care constă în însușirea sau traficarea unei sume de bani sau a altor bunuri din proprietatea statului, aflate în administrarea cuiva. /v. a delapida

dilapidare sf vz delapidare

DILAPIDARE s.f. v. delapidare.

delapidare s. f., g.-d. art. delapidării; pl. delapidări

delapidare s. f., g.-d. art. delapidării; pl. delapidări

delapidare s. f., g.-d. art. delapidării; pl. delapidări

DELAPIDARE s. 1. (JUR.) defraudare, sustragere, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism înv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. v. fraudă.

DELAPIDARE s. 1. defraudare, sustragere, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (grecism fnv.) sfeterismos, (impr.) deturnare. (~ unei sume de bani.) 2. escrocherie, fraudă, hoție, (livr.) malversație, (fig.) mîncătorie. (A comis o ~.)