DELINCVENT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

delincvent, ~ă smf, a [At: FILIMON, O. II, 79 / V: ~lic~ / S și: ~cuent / Pl: ~nți, ~e / E: fr délinquant, lat delinquens] 1-2 (Persoană) care a săvârșit un delict penal.

DELINCVENT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvârșit un delict penal. [Var.: delicvent, -ă s. m. și f.] – Din lat. delinquens, -ntis. Cf. fr. délinquant.

DELINCVENT, -Ă, delincvenți, -te, s. m. și f. Persoană care a săvîrșit un delict. – Variantă: delicvent, -ă adj.

DELINCVENT, -Ă s.m. și f. Înfăptuitor al unui delict. [Var. delicvent, -ă s.m.f. / cf. lat. delinquens, fr. délinquant, it. delinquente].

DELINCVENT, -Ă s. m. f. cel care a săvârșit un delict. (< lat. delinquens, fr. délinquant)

DELINCVENT ~ți m. Persoană care a comis un delict; infractor. /<lat. delinquens, ~ntis

delincvent m. cel ce a comis un delict.

delicvent, ~ă smf vz delincvent

DELICVENT, -Ă s.m. și f. v. delincvent.

delincvent s. m., pl. delincvenți

delincvent (-lin-cvent) s. m., pl. delincvenți

delincvent s. m., pl. delincvenți

delincvent

delicvent.

DELINCVENT absolvent, angrosist, bididiu, buticar, capelmaistru, carantină, carete, călifar, ciolănist, client, coldan, concertist, ilegalist, indigo, înaintaș, japcan, jighimea, marfă udă, matroz, mărginean, meseriaș, ocnă, panoramă, plimbăreț, porumbel, solist, șme, șmecher cu legitimație, vătaf, zdreanță penală.