17 definiții pentru demarcație
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEMARCAȚIE, demarcații, s. f. Delimitare, despărțire, separare. ♦ Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren. [Var.: demarcațiune s. f.] – Din fr. démarcation.
DEMARCAȚIE, demarcații, s. f. Delimitare, despărțire, separare. ♦ Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren. [Var.: demarcațiune s. f.] – Din fr. démarcation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demarcație sf [At: DEX / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr démarcation] 1 Demarcare (1). 2 Delimitare. 3 Despărțire. 4 (Spt) Demarcare (4). 5 Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau limita dintre două localități, regiuni, suprafețe de teren etc. 6 (Îs) Linie de ~ Linie care desparte două state, două localități, două regiuni sau două suprafețe de teren. 7 (Fig) Limită care desparte două noțiuni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMARCAȚIE, demarcații, s. f. Despărțire, separare, delimitare. Linie de demarcație = linie care desparte două țări, două suprafețe de teren sau, fig., două noțiuni (indicînd granița dintre ele).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMARCAȚIE s.f. Despărțire, separare, delimitare; demarcare. ◊ Linie de demarcație = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. [Gen. -iei, var. demarcațiune s.f. / cf. fr. démarcation, it. demarcazione].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMARCAȚIE s. f. delimitare, despărțire, separare. ◊ operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. ♦ linie de ~ = linie care desparte două teritorii sau (fig.) două noțiuni. (< fr. démarcation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DEMARCAȚIE ~i f. v. A DEMARCA. ◊ Linie de ~ linie care desparte două suprafețe de teren, două zone ale unui teritoriu etc. [Art. demarcația; G.-D. demarcației; Sil. -ți-e] /<fr. démarcation
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMARCAȚIUNE s. f. v. demarcație.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMARCAȚIUNE s. f. v. demarcație.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demarcațiune sf vz demarcație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEMARCAȚIUNE s.f. v. demarcație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
demarcați(un)e f. separațiune. distincțiune: a stabili o strictă demarcațiune.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*demarcațiúne f. (fr. démarcation). Acțiunea de a demarca, separațiune, hotărnicire, demilitațiune. Linie de demarcațiune, linie de separațiune, hotar. – Și -áție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
demarcație (desp. -ți-e) s. f., art. demarcația (desp. -ți-a), g.-d. art. demarcației; pl. demarcații, art. demarcațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
demarcație (-ți-e) s. f., art. demarcația (-ți-a), g.-d. art. demarcației; pl. demarcații, art. demarcațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
demarcație s. f. (sil. -ți-e), art. demarcația (sil. -ti-a), g.-d. art. demarcației; pl. demarcații, art. demarcațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
demarcație
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEMARCAȚIE s. v. delimitare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEMARCAȚIE s. circumscriere, delimitare, demarcare, hotărnicire, limitare, marcare, mărginire. (~ a unui teren.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
demarcație, demarcațiisubstantiv feminin
- 1. Delimitare, demarcare, despărțire, separare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: delimitare demarcare despărțire separare
- 1.1. Operație prin care se stabilește frontiera dintre două state sau linia despărțitoare dintre două suprafețe de teren. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- 1.1.1. Linie de demarcație = linie care desparte două țări sau două suprafețe de teren. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.1.2. Linie de demarcație = linie care desparte două noțiuni. DN
-
-
etimologie:
- démarcation DEX '09 DEX '98 DN