denaturare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (înv) desnăt~ / Pl: ~rări / E: denatura] 1 Adăugare a unei substanțe străine unui produs pentru a-l face impropriu scopurilor pentru care a fost destinat inițial Si: denaturat¹ (1). 2 (Fig) Schimbare (intenționată) a înțelesului, naturii sau caracterului unor cuvinte, idei, a unui fapt etc. Si: denaturat¹ (2). 3 (Ccr) Cuvânt, fapt etc. care a fost denaturat (2) Si: denaturat¹ (3).

DENATURARE, denaturări, s. f. 1. Schimbare (adesea intenționată) a înțelesului unui cuvînt, a naturii unui lucru, unei opere, unui principiu, sau a realității unui fapt; modificare, falsificare. Orice îndepărtare sau denaturare a ideologiei socialiste însemnează implicit o întărire a ideologiei burgheze. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2562. 2. Operație care constă în adăugarea, la un produs, a unei mici cantități dintr-o substanță străină, pentru a-l face impropriu destinației inițiale. Denaturarea alcoolului.

DENATURARE s,f, Acțiunea de a denatura. ♦ Schimbare intenționată a înțelesului, a naturii sau a caracterului unor cuvinte, idei, fapte etc.; deformare, falsificare. ♦ Realizare a unui produs impropriu destinației inițiale prin adăugarea unei cantități oarecare dintr-o substanță străină. [< denatura].

desnaturare sf vz denaturare

desnăturare sf vz denaturare

denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări

denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări

denaturare s. f., g.-d. art. denaturării; pl. denaturări

DENATURARE s. l. v. stâlcire. 2. alterare, deformare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)

DENATURARE s. 1. deformare, pocire, pocit, schimonoseală, schimonosire, schimonosit, scîlciere, stîlcire, stîlcit, stropșire, stropșit. (~ a pronunțării unor cuvinte.) 2. alterare, deformare, escamotare, falsificare, mistificare, mistificație, răstălmăcire, (fig.) siluire. (~ celor spuse de cineva.)