11 definiții pentru deochetură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEOCHETURĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-.Var.: diochetu s. f.] – Deochea + suf. -ătură.

DEOCHETURĂ, deocheturi, s. f. (Rar) Deochi (2). [Pr.: de-o-.Var.: diochetu s. f.] – Deochea + suf. -ătură.

deochetu sf [At: MARIAN, NA, 56 / V: ~chit~ / Pl: ~ri / E: deochea + -ătură] 1-2 (Rar) Deochi1 (2-3).

DEOCHETURĂ, deocheturi, s. f. (Rar; în superstiții) Deochi.

DIOCHETU s. f. v. deochetură.

DIOCHETU s. f. v. deochetură.

deochitu sf vz deochetură

diochitu sf vz deochetură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deochetu (rar) (desp. de-o-) s. f., g.-d. art. deocheturii; pl. deocheturi

deochetu (rar) (de-o-) s. f., g.-d. art. deocheturii; pl. deocheturi

deochetu s. f. (sil. de-o-), g.-d. art. deocheturii; pl. deocheturi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEOCHETU s. v. deochi.

DEOCHETU s. deochi, (pop.) potcă, (reg.) mirătură, rîvnă. (Crede că sugarul suferă de ~.)

Intrare: deochetură
deochetură substantiv feminin
  • silabație: de-o- info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deochetu
  • deochetura
plural
  • deocheturi
  • deocheturile
genitiv-dativ singular
  • deocheturi
  • deocheturii
plural
  • deocheturi
  • deocheturilor
vocativ singular
plural
diochetură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diochetu
  • diochetura
plural
  • diocheturi
  • diocheturile
genitiv-dativ singular
  • diocheturi
  • diocheturii
plural
  • diocheturi
  • diocheturilor
vocativ singular
plural
diochitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diochitu
  • diochitura
plural
  • diochituri
  • diochiturile
genitiv-dativ singular
  • diochituri
  • diochiturii
plural
  • diochituri
  • diochiturilor
vocativ singular
plural
deochitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deochitu
  • deochitura
plural
  • deochituri
  • deochiturile
genitiv-dativ singular
  • deochituri
  • deochiturii
plural
  • deochituri
  • deochiturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deochetu, deocheturisubstantiv feminin

etimologie:
  • Deochea + -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.