opțiuni
  • info

10 definiții pentru deplinătate

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPLINĂTATE s. f. Faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine. – Deplin + suf. -ătate.

DEPLINĂTATE s. f. Faptul de a fi deplin, desăvârșit; perfecțiune, plenitudine. – Deplin + suf. -ătate.

deplinătate sfs [At: (a. 1828) URICARIUL III, 36 / E: deplin + -ătate] 1 Dezvoltare completă, integrală. 2 Desăvârșire.

DEPLINĂTATE s. f. Faptul de a fi deplin; desăvîrșire, perfecțiune, plenitudine. Cum să-ți explic?... Numai cine iubește drept și cinstit simte deplinătatea unei asemenea bucurii. D. ZAMFIRESCU, R. 132. După două săptămîni de grăunțe și de săceală, Pisicuța – așa o botezasem pe iapă – reintrase în deplinătatea formelor alese. HOGAȘ, M. N. 10. Unitatea de caracter și punerea ei în evidență formează frumusețea și deplinătatea tipului lui Levante. MACEDONSKI, O. IV 73.

DEPLINĂTATE f. Caracter deplin; plenitudine; plinătate. /deplin + suf. ~ătate

*deplinătáte f. (d. deplin). Calitatea de a fi deplin, plenitudine, perfecțiune: a fi în deplinătatea sănătățiĭ, a ajunge la deplinătatea mințiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deplinătate (desp. de-pli-) s. f., g.-d. art. deplinătății

deplinătate (de-pli-) s. f., g.-d. art. deplinătății

deplinătate s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. deplinătății

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEPLINĂTATE s. 1. integritate, plenitudine. (În ~ facultăților mintale.) 2. v. desăvârșire.

DEPLINĂTATE s. 1. integritate, plenitudine. (În ~ facultăților mintale.) 2. desăvîrșire, plenitudine, plinătate, (înv.) plinăciune, plineală. (Sentiment de ~.)

Intrare: deplinătate
  • silabație: de-pli- info
substantiv feminin (F117)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deplinătate
  • deplinătatea
plural — —
genitiv-dativ singular
  • deplinătăți
  • deplinătății
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deplinătatesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi deplin, desăvârșit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: desăvârșire integritate perfecțiune plenitudine plineală plinăciune plinătate
    • format_quote Cum să-ți explic?... Numai cine iubește drept și cinstit simte deplinătatea unei asemenea bucurii. D. ZAMFIRESCU, R. 132. DLRLC
    • format_quote După două săptămîni de grăunțe și de săceală, Pisicuța – așa o botezasem pe iapă – reintrase în deplinătatea formelor alese. HOGAȘ, M. N. 10. DLRLC
    • format_quote Unitatea de caracter și punerea ei în evidență formează frumusețea și deplinătatea tipului lui Levante. MACEDONSKI, O. IV 73. DLRLC
etimologie:
  • Deplin + -ătate. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.