deranj sn [At: CARAGIALE, T. 127 / Pl: ~uri / E: drr deranja] 1 Dezordine. 2 (Fig) Tulburare a liniștii (cuiva). 3 (Fig) Incomodare.

DERANJ, deranjuri, s. n. 1. Dezordine, neorînduială. 2. Fig. Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, stînjenire, incomodare. Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj. CARAGIALE, O. I 117. ♦ (Rar) Osteneală. Și-a privit numai hainele negre, gîndindu-se, poate, că deranjul îmbrăcării lor a fost degeaba. PAS, Z. I 96.

DERANJ s.n. 1. Dezordine, neorînduială. 2. (Fig.) Tulburare a liniștii (cuiva); stingherire, incomodare. [< deranja].

DERANJ s. n. 1. dezordine, neorânduială. 2. (fig.) tulburare a liniștii cuiva; incomodare. (< deranja)

DERANJ ~uri n. 1) Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. 2) fig. Tulburare a liniștii (cuiva). /v. a deranja

deranj(ament) n. 1. mutare din loc; 2. fig. turburare, dezordine.

deranj s. n., pl. deranjuri

deranj s. n., pl. deranjuri

deranj s. n., pl. deranjuri

DERANJ s. 1. v. dezordine. 2. supărare. (Nu va fi nici un ~, dacă...)

DERANJ s. 1. dezordine, neorînduială, zăpăceală, (rar) neordine, (Mold.) calamandros, (fam.) brambureală, harababură. (E mare ~ la noi în casă.) 2. supărare. (Nu va fi nici un ~ dacă...)