DESCRIPȚIE, descripții, s. f. (Rar) Descriere. ♦ (Log.) Procedeu de descriere a unui obiect ca fiind singurul deținător al unei proprietăți. [Var.: (înv.) descripțiune s. f.] – Din fr. description, lat. descriptio, -onis.

descripție sf [At: STAMATI, D. / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr description, lat descriptio, -onis] 1-7 (Rar) Descriere (1-7). 8 (Log) Procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic.

DESCRIPȚIE, descripții, s. f. (Rar) Descriere. [Var.: (înv.) descripțiune s. f.] – Din fr. description, lat. descriptio, -onis.

DESCRIPȚIE, descripții, s. f. (Ieșit din uz) Descriere. Se prezintă să ia în primire invitații cunoscuți pînă acum numai după o vagă și sumară descripție. C. PETRESCU, C. V. 181. Aci va fi vorba de stil, ritm, rimă, peisaj, descripția naturii, combinația felurită de icoane. GHEREA, ST. CR. I 40. – Variantă: (învechit) descripțiune (pronunțat -ți-u-) (MACEDONSKI, O. IV 60, GHEREA, ST. CR. III 383, ODOBESCU, S. III 20) s. f.

DESCRIPȚIE s.f. (Rar) Descriere. ♦ (Log.) Procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic. [Gen. -iei, var. descripțiune s.f. / cf. fr. description, lat. descriptio].

DESCRIPȚIE s. f. 1. descriere. 2. (log.) procedeu de simbolizare prin care individualul este redat din punct de vedere logic. (< fr. description, lat. descriptio)

descripțiune sf vz descripție

DESCRIPȚIUNE s.f. v. descripție.

descripți(un)e f. 1. operă sau cuvântare prin care se descrie; 2. inventar amănunțit.

*descripțiúne f. (lat. descriptio). Acțiunea de a descrie. Operă scrisă orĭ vorbită pin care descriĭ ceva, reprezentarea unuĭ obĭect pin vorbe. – Și ípție.

descripție (înv.) (desp. des-crip-ți-e/de-scrip-) s. f., art. descripția (desp. -ți-a), g.-d. art. descripției; pl. descripții, art. descripțiile (desp. -ți-i-)

descripție (rar) (des-crip-ți-e/de-scrip-) s. f., art. descripția (-ți-a), g.-d. art. descripției; pl. descripții, art. descripțiile (-ți-i-)

descripție s. f. (sil. -ți-e; mf. -scrip-), art. descripția (sil. -ți-a), g.-d. art. descripției; pl. descripții, art. descripțiile (sil. -ți-i)

DESCRIPȚIE s. v. descriere, expunere, înfățișare, prezentare, redare, zugrăvire.

descripție s. v. DESCRIERE. EXPUNERE. ÎNFĂȚIȘARE. PREZENTARE. REDARE. ZUGRĂVIRE.

descripție (fr. description „descriere”), figură de stil compozițională și plasticizantă, care constă în a înfățișa, printr-o acumulare de epitete, metafore ș.a., un lucru, o ființă, un tablou într-un chip sugestiv și plastic. D. se reflectă și-ntr-o simplă frază (P): „Hassan de mirare e negru pământ Nu știe de-i vis, ori aieve-i.” (G. Coșbuc) dar și într-o suită de fraze, care pot alcătui chiar o compoziție: „Oh! frumoasa Italie, cu cerul ei vioriu și adânc, cu soarele ei potop de lumină și viață, cu pământul acoperit cu vii, cu iasomie și cu portocale, pământ care te amețește cu aburii săi de vin, cu miresmele sale de flori și de fructe – Italia cu nopți argintii, cu năprasnicele clădiri, cu cântăreții și tragedienii săi zvăpăiați și nemuritori – fericita Italie, grădina lumii, visul Nordului, basmul popoarelor...” (B. Șt. Delavrancea)