9 definiții pentru descântătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCÂNTĂTURĂ, descântături, s. f. (Rar) Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
descântătură sf [At: MAIOR, I. B. 282/11 / Pl: ~ri / E: descânta + -tură] 1 (Îvp) Descântec (1). 2 (Trs; Mol) Strigătură în timpul unui dans popular.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCÂNTĂTURĂ, descântături, s. f. Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCÎNTĂTURĂ, descîntături, s. f. Descîntec.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descântătură (înv., pop.) s. f., g.-d. art. descântăturii; pl. descântături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
descântătură (rar) s. f., g.-d. art. descântăturii; pl. descântături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descântătură s. f., g.-d. art. descântăturii; pl. descântături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESCÂNTĂTURĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
descîntătură s. v. DESCÎNTEC. FARMEC. MAGIE. VRAJĂ. VRĂJITORIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
descântătură, descântăturisubstantiv feminin
- 1. Descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descântec farmec magie vrajă vrăjitorie
etimologie:
- Descânta + -ătură. DEX '98 DEX '09