opțiuni
  • info

14 definiții pentru desfătui

din care

Explicative DEX

DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Pref. de- + sfătui (după fr. déconseiller).

desfătui vt [At: VALIAN, V. V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pzi: ~esc / E: des- + sfătui] 1 (Îrg) A sfătui pe cineva să nu facă un anumit lucru. 2 (Pop; rar; c.i. un farmec, o vrajă) A dezlega.

DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui pe cineva să nu facă ceea ce avea de gând; a abate, a opri de la... – Des1- + sfătui (după fr. déconseiller).

DESFĂTUI, desfătuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A sfătui (pe cineva) să nu facă ceea ce avea de gînd să facă, a sfătui să facă altfel, a abate, a opri de la... (Pleonastic) L-au desfătuit să nu meargă mai departe. SBIERA, P. 55.

A DESFĂTUI ~iesc tranz. (persoane) A sfătui să renunțe (la o intenție); a disuada. [Sil. -tu-i] /des- + a sfătui

desfătuì v. a sfătui să nu mai facă ceva.

desvătui v vz desfătui

disfătui v vz desfătui

*desfătuĭésc v. tr. (d. sfat). Deconsiliez, despovățuĭesc, disuadez, te sfătuĭesc să facĭ alt-fel.

Ortografice DOOM

desfătui (a ~) (rar) (desp. des-fă-/de-sfă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiesc, 3 sg. desfătuiește, imperf. 1 desfătuiam; conj. prez. 1 sg. să desfătuiesc, 3 să desfătuiască

!desfătui (a ~) (rar) (des-fă-/de-sfă-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiesc, imperf. 3 sg. desfătuia; conj. prez. 3 să desfătuiască

desfătui vb. (sil. mf. -sfă-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. desfătuiesc, imperf. 3 sg. desfătuia; conj. prez. 3 sg. și pl. desfătuiască

Sinonime

DESFĂTUI vb. (înv.) a desconsilia, a despovățui, a dezmânta. (L-a ~ să procedeze așa cum intenționa.)

*DESFĂTUI vb. (înv.) a desconsilia, a despovățui, a dezmînta. (L-a ~ să procedeze așa cum intenționa.)

Intrare: desfătui
  • silabație: des-fă-, de-sfă- info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desfătui
  • desfătuire
  • desfătuit
  • desfătuitu‑
  • desfătuind
  • desfătuindu‑
 singular plural
  • desfătuiește
  • desfătuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desfătuiesc
 (să)
  • desfătuiesc
  • desfătuiam
  • desfătuii
  • desfătuisem
a II-a (tu)
  • desfătuiești
 (să)
  • desfătuiești
  • desfătuiai
  • desfătuiși
  • desfătuiseși
a III-a (el, ea)
  • desfătuiește
 (să)
  • desfătuiască
  • desfătuia
  • desfătui
  • desfătuise
plural I (noi)
  • desfătuim
 (să)
  • desfătuim
  • desfătuiam
  • desfătuirăm
  • desfătuiserăm
  • desfătuisem
a II-a (voi)
  • desfătuiți
 (să)
  • desfătuiți
  • desfătuiați
  • desfătuirăți
  • desfătuiserăți
  • desfătuiseți
a III-a (ei, ele)
  • desfătuiesc
 (să)
  • desfătuiască
  • desfătuiau
  • desfătuiră
  • desfătuiseră
desvătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disfătui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

desfătui, desfătuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.