DESFĂȘURARE, desfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) desfășura și rezultatul ei. ♦ Așezare a unei suprafețe geometrice pe un plan fără deformări, rupturi, îndoiri. ♦ (În literatură și în reprezentări scenice, în sintagma) Desfășurarea acțiunii = evoluția acțiunii, succesiunea diferitelor momente ale acesteia în vederea deznodământului. – V. desfășura.

desfășurare sf [At: POLIZU/ Pl: ~rări / E: desfășura] 1 Desfacere a unor obiecte strânse, ghemuite Si: (îvr) desfășurat¹ (1), desfășurământ (1). 2 Întindere pe toată suprafața a unui material Si: (îvr) desfășurat¹ (2), desfășurământ (2). 3 Întindere în plan a suprafeței anumitor corpuri geometrice Si: (îvr) desfășurat¹ (3), desfășurământ (3). 4 (Teh) Operație de întindere a unui fir scos de pe un mosor, o bobină etc. Si: (îvr) desfășurat¹ (4), desfășurământ (4). 5 Întâmplare a unor fapte, acțiuni etc. Si: (îvr) desfășurat¹ (5), desfășurământ (5). 6 Înfăptuire pe etape succesive și pe un plan larg a unor acțiuni de luptă Si: (îvr) desfășurat¹ (6), desfășurământ (6). 7 (Mil) Trecere a unei unități în formație de luptă Si: (îvr) desfășurat¹ (7), desfășurământ (7). 8 (Spc) Prezentare organizată a unor cifre în tabele, scheme etc. Si: (îvr) desfășurat¹ (8), desfășurământ (8). 9 (Îvr) Degajare. 10 Dezvoltare. 11 Prezentare succesivă a unor priveliști Si: (îvr) desfășurat¹ (11), desfășurământ (11). 12 Scurgere a evenimentelor, acțiunilor, faptelor Si: mers¹, (îvr) desfășurat¹ (12), desfășurământ (12). 13 (Pex) Etalare. 14 (Lit; îs) ~a acțiunii Succesiune a diferitelor momente dintr-o operă literară sau reprezentație scenică, în vederea deznodământului.

DESFĂȘURARE, desfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) desfășura și rezultatul ei. ♦ Întindere în plan a suprafeței anumitor corpuri geometrice (con, cilindru etc.). ♦ (În literatură și în reprezentări scenice, în sintagma) Desfășurarea acțiunii = evoluția acțiunii, succesiunea diferitelor ei momente în vederea deznodământului. – V. desfășura.

DESFĂȘURĂRE, desfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) desfășura. 1. Desfacerea unui obiect înfășurat. Desfășurarea unui sul. ♦ (Geom.) Întindere în plan a suprafeței anumitor corpuri geometrice (con, cilindru etc.) tăiate după generatoarea lor. Desfășurare conică. ♦ Trecere a unei unități militare de la dispozitivul de marș la un dispozitiv de luptă. 2. Fig. Întinderea unui peisaj pe porțiuni succesive în fața unui spectator; perindare. În desfășurarea dealurilor și a văilor de la Comănești, de cîte ori nu simțise el, copil... cum se destindea sufletul surorii sale! D. ZAMFIRESCU, R. 77. Deasupra ochilor ei închiși vedea felurite forme plutind într-o desfășurare leneșă. VLAHUȚĂ, O. A. 143. 3. Efectuare în mod succesiv a unei serii de acțiuni tinzînd spre un scop unic; dezvoltare. O puternică contribuție trebuie să dea desfășurarea largă a întrecerii socialiste. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2387. ◊ (În literatură și în domeniul reprezentărilor scenice) Desfășurarea acțiunii = evoluția acțiunii, succesiunea diferitelor ei momente în vederea deznodămîntului. Cititorul... nu-și prea dă seama din desfășurarea acțiunii nici dacă la început treburile gospodăriei merg rău sau bine, nici dacă, spre sfîrșitul ei, lucrurile se îndreaptă sau nu. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 5, 4/5.

desfășurare s. f., g.-d. art. desfășurării; pl. desfășurări

desfășurare s. f., g.-d. art. desfășurării; pl. desfășurări

desfășurare s. f., g.-d. art. desfășurării; pl. desfășurări

DESFĂȘURARE s. 1. v. desfacere. 2. efectuare, executare, îndeplinire, prestare, prestație. (~ a unei munci.) 3. v. evoluție. 4. v. disputare.

DESFĂȘURARE s. 1. desfacere. (~ unui fir de pe scul.) 2. curs, dezvoltare, evoluție, mers, (Munt.) șiretenie. (~ evenimentelor.) 3. disputare. (În timpul ~ unui meci.)