DESHIDRATARE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vomă repetată sau diaree. – V. deshidrata.

deshidratare sf [At: ENC. AGR. I, 45 / Pl: ~tări / E: deshidrata] 1 Eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal Si: deshidratat¹ (1), deshidratație (1). 2 (Spc) Proces de eliminare a apei de constituție dintr-o substanță chimică Si: deshidratat¹ (2), deshidratație (2). 3 (Med) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice (prin transpirație, vomă repetată, diaree) Si: deshidratat¹ (3), deshidratație (3).

DESHIDRATARE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare totală sau parțială a apei pe care o conține un corp în mod normal. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, prin vomă repetată sau prin scaune diareice. – V. deshidrata.

DESHIDRATARE, deshidratări, s. f. Acțiunea de a deshidrata; eliminarea (totală sau parțială) a apei pe care o conține un corp în mod normal; pierderea apei de către un corp.

DESHIDRATARE s.f. Acțiunea de a (se) deshidrata și rezultatul ei; eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe. ♦ (Med.) Pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, prin vărsături repetate sau scaune diareice. [< deshidrata].

DESHIDRATARE s. f. 1. eliminare a apei dintr-un material sau din moleculele unei substanțe. 2. pierdere anormală a apei din țesuturile organice prin transpirație, vărsături repetate sau scaune diareice. (< deshidrata)

deshidratare (desp. -hi-dra-) s. f., g.-d. art. deshidratării; pl. deshidratări

deshidratare (-hi-dra-) s. f., g.-d. art. deshidratării; pl. deshidratări

deshidratare s. f. (sil. -dra-), g.-d. art. deshidratării; pl. deshidratări

DESHIDRATARE s. uscare, uscat. (~ legumelor.)

DESHIDRATARE s. uscare, uscat. (~ legumelor.)