DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; dezdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi.

despăgubire sf [At: (1788) PRAVILA, 56/18 / V: (înv) dis~ / Pl: ~ri / E: despăgubi] 1-4 Plată (în bani sau) în natură pentru repararea (unei pagube ori) a unei stricăciuni (provocată de plătitor cuiva sau) suferită de cineva din alte cauze Si: despăgubit¹ (1-4). 5 Sumă de bani plătită de către o casă de asigurări unui asigurat pentru repararea unui prejudiciu Si: compensație, daună, (înv) disdăunare. 6 (Îs) ~ civilă Sumă de bani care se acordă într-un proces penal pentru repararea unui prejudiciu cauzat printr-o infracțiune. 7 (Îs; lpl) ~ri de război Sumă pe care un stat răspunzător de declanșarea unui război de agresiune este obligat să o plătească statului victimă a agresiunii pentru repararea prejudiciilor cauzate.

DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi.

DESPĂGUBIRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube; (concretizat) sumă cu care se compensează o pagubă. V. indemnizație. Catina, citind răspicat, apăsat: «Emanciparea clăcașilor, ce se fac proprietari prin despăgubire». Damian Tabacul strigă dîrz: «Fără despăgubire... fără despăgubire». CAMIL PETRESCU, B. 99. S-a nimerit să aleagă măritul județ lui Alexa Balaban dreptate, hotărînd boierului să plătească negustorului patru sute pungi bani buni, despăgubire și dobîndă pentru cîte suferinți și răutăți îndurase. SADOVEANU, Z. C. 237. ◊ Despăgubiri de război = sumă de bani sau cantitate de bunuri materiale pe care un stat învins le plătește statului învingător, pentru a-l despăgubi de pagubele cauzate de război. (Jur.) Despăgubiri civile = sumă de bani pe care o plătește un condamnat penal (independent de pedeapsa primită) pentru pagubele pricinuite părții civile. Inculpatul a fost condamnat la șase luni închisoare și cinci sute de lei despăgubiri civile.

DESPĂGUBIRE ~i f. 1) v. A DESPĂGUBI. 2) Plată în bani sau în obiecte pentru paguba pricinuită. ◊ ~i de război sumă pe care un stat învins (și vinovat de dezlănțuirea războiului) o plătește statului învingător pentru a-i compensa pagubele suferite. [G.-D. despăgubirii] /v. a despăgubi

despăgubire f. 1. repararea unei pagube; 2. fig. compensare.

*despăgubíre f. Repararea uneĭ pagube, dezdăunare: a acorda cuĭva o despăgubire.

dispăgubire sf vz despăgubire

despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri

despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri

despăgubire s. f., g.-d. art. despăgubirii; pl. despăgubiri

DESPĂGUBIRE s. compensare, compensație, daune (pl.), reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)

DESPĂGUBIRE s. compensare, compensație, daune (pl.), reparație, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)

Despăgubire ≠ păgubire