opțiuni
  • info

12 definiții pentru despărțitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESPĂRȚITURĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărți + suf. -tură.

DESPĂRȚITURĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare; compartiment. 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. 3. (Înv.) Grup, ceată izolată. – Despărți + suf. -tură.

despărțitură sf [At: CORESI, L. 349/20 / V: dis~ / Pl: ~ri / E: despărți + -tură] 1-5 Despărțire (1-4,6). 6 (Mat) Împărțire. 7 Clasificare. 8-9 Despărțire (16-17). 10 (Fig) Învrăjbire. 11 Bifurcare. 12 Despicare. 13-14 Despărțire (21-22). 15 Desfacere. 16 Rupere. 17 Despărțire (25). 18 Deosebire. 19-28 Despărțire (27-36). 29 Divorț. 30-40 Despărțire (38-48). 41 (Înv; pex) Parte. 42 (Îvr) Subdiviziune. 43-50 Despărțire (52-59). 51 (Spc) Încăpere. 52 (Spc; înv) Locuință. 53 (Spc) Raft. 54 (Spc; înv) Cameră a stomacului la rumegătoare. 55 (Spc; reg) Grămadă. 56 (Spc) Hotar. 57 (Spc) Gard. 58 Despărțitoare (45). 59 (Înv) Construcție improvizată care separă ceva. 60 (Înv) Despărțământ (6). 61 (Reg) Sept.

DESPĂRȚITURĂ, despărțituri, s. f. 1. Parte despărțită dintr-un recipient sau dintr-o încăpere; încăpere mică despărțită din una mai mare; loc separat (într-o ladă, într-un dulap etc.); compartiment, diviziune. Biroul contabilului și al casierului... par de fapt o singură masă, cu despărțituri și policioare. CAMIL PETRESCU, T. I 381. Străbătură un loc larg și lung... și trecură într-o despărțitură mai mică. GALACTION, O. I 513. 2. Construcție, de obicei improvizată, făcută cu scopul de a separa ceva, de a face o delimitare. Își mutase pînda în jurul despărțiturilor de scînduri din curtea gării. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 157. 3. (Învechit) Grup, ceată. Pe de altă parte, despărțituri de oșteni moldoveni îi strîmtora pe de laturi. ARHIVA R. I 108.

DESPĂRȚITURĂ ~i f. 1) Spațiu limitat obținut prin divizarea unei suprafețe plane; compartiment. 2) Construcție improvizată care separă ceva. /a despărți + suf. ~tură

despărțitură f. diviziune, clasă a parte.

despărțitúră f., pl. ĭ. Compartiment, secțiune, clasă.

dispărțitură sf vz despărțitură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

despărțitură s. f., g.-d. art. despărțiturii; pl. despărțituri

despărțitură s. f., g.-d. art. despărțiturii; pl. despărțituri

despărțitură s. f., g.-d. art. despărțiturii; pl. despărțituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESPĂRȚITURĂ s. v. compartiment.

DESPĂRȚITURĂ s. căsuță, compartiment, despărțire, (înv.) despărțimînt, (franțuzism înv.) cază. (O ~ într-un sertar.)

Intrare: despărțitură
despărțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • despărțitură
  • despărțitura
plural
  • despărțituri
  • despărțiturile
genitiv-dativ singular
  • despărțituri
  • despărțiturii
plural
  • despărțituri
  • despărțiturilor
vocativ singular —
plural —
dispărțitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispărțitură
  • dispărțitura
plural
  • dispărțituri
  • dispărțiturile
genitiv-dativ singular
  • dispărțituri
  • dispărțiturii
plural
  • dispărțituri
  • dispărțiturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

despărțitură, despărțiturisubstantiv feminin

  • 1. Parte despărțită dintr-un vas, dintr-o încăpere, dintr-o ladă etc.; încăpere mică despărțită din una mai mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: compartiment diviziune
    • format_quote Biroul contabilului și al casierului... par de fapt o singură masă, cu despărțituri și policioare. CAMIL PETRESCU, T. I 381. DLRLC
    • format_quote Străbătură un loc larg și lung... și trecură într-o despărțitură mai mică. GALACTION, O. I 513. DLRLC
  • 2. Construcție făcută cu scopul de a separa, de a delimita ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Își mutase pînda în jurul despărțiturilor de scînduri din curtea gării. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 157. DLRLC
  • 3. învechit Grup, ceată izolată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceată grup
    • format_quote Pe de altă parte, despărțituri de oșteni moldoveni îi strîmtora pe de laturi. ARHIVA R. I 108. DLRLC
etimologie:
  • Despărți + -tură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.