devenire sf [At: IORGOVICI, O. 41/27 / Pl: ~ri / E: deveni] 1 Transformare progresivă a lucrurilor Si: evoluție, schimbare. 2 Variabilitate. 3 (Îla) În ~ În curs de transformare.

DEVENIRE, deveniri, s. f. Acțiunea de a deveni; mișcarea, schimbarea și dezvoltarea naturii și a societății, apariția noului și distrugerea vechiului pe calea luptei dintre contrarii. Proces de devenire. ◊ Loc. adv. În devenire = în curs de transformare, de evoluție.

DEVENIRE s.f. Acțiunea de a deveni; schimbare, transformare progresivă a lucrurilor. ◊ În devenire = în curs de transformare. [< deveni].

DEVENIRE s. f. acțiunea de a deveni; schimbare, transformare progresivă a lucrurilor. ♦ în ~ = în curs de transformare. (< deveni)

DEVENIRE f. v. A DEVENI. ◊ În ~ în curs de transformare; în evoluție. /v. a deveni

devenire s. f., g.-d. art. devenirii; pl. deveniri

devenire s. f., g.-d. art. devenirii; pl. deveniri

devenire s. f. → venire

DEVENIRE s. v. evoluție.

DEVENIRE s. dezvoltare, evoluție, modificare, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul ~.)