dexteritate sf [At: GHICA, C. E. I, 289 / Pl: ~tăți / E: fr dextérité] 1 Capacitate de a îndeplini corect și cu ușurință o muncă (fizică) Si: abilitate, dibăcie, iscusință, îndemânare. 2 (Îlav) Cu ~ Cu mare ușurință. 3 (Îal) Degajat. 4 (Iuz) Obiect de învățământ având ca scop dezvoltarea însușirilor artistice și a îndemânării practice a elevilor.

DEXTERITATE, (2) dexterități, s. f. 1. Abilitate, dibăcie, îndemînare. Toate acestea învăluite într-un văl de legendă... și de cabală pe care bătrînul îl plimba cu dexteritate și cu convingere. GALACTION, O. I 484. Un picolo... distribui cu dexteritate farfurioarele. C. PETRESCU, Î. I 4. 2. (Ieșit din uz) Materie de învățămînt (desen, muzică, caligrafie, gimnastică, gospodărie, lucru de mînă) avînd drept scop să dezvolte însușirile artistice și îndemînarea practică a elevilor.

DEXTERITATE s.f. Dibăcie, îndemînare, abilitate. ♦ (În trecut) Fiecare dintre disciplinele de învățămînt considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). [Cf. fr. dextérité, lat. dexteritas].

DEXTERITATE s. f. 1. dibăcie, îndemânare, abilitate. 2. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.). (< fr. dextérité, lat. dexteritas)

DEXTERITATE f. Caracter dexter; calitate de a face totul cu ușurință și pricepere; îndemânare; iscusință; dibăcie; abilitate; măiestrie. /<fr. dextérité, lat. dexteritas, ~atis

dexteritate f. îndemânare.

* dexteritáte f. (lat. dextéritas, -átis, d. dexter, drept, îndemănatic). Îndemănare, abilitate.

dexteritate s. f., g.-d. art. dexterității; (obiecte de învățământ) (înv.) pl. dexterități

dexteritate s. f., g.-d. art. dexterității; (obiecte de învățământ) (înv.) pl. dexterități

dexteritate s. f., g.-d. art. dexterității; (materii de învățământ) pl. dexterități

DEXTERITATE s. v. îndemânare.

DEXTERITATE s. abilitate, destoinicie, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Are o mare ~ în mînuirea...)