dezavantaj sn [At: NEGULICI / V: (înv) ~agiu (S și: desavantagiu) / S și: (înv) desa~ / Pl: ~e / E: fr désavantage] 1 (Înv) Prejudiciu. 2 Aspect sau condiție care creează cuiva o situație de inferioritate într-o împrejurare oarecare. 3 Ceea ce este neprielnic. 4 Inconvenient. 5 (Îlpp) În ~ul (cuiva sau a ceva) Diminuând calitatea, prestigiul, autoritatea etc. (cuiva sau a ceva), aducând un prejudiciu. 6 (Rar) Neajuns.

DEZAVANTAJ, dezavantaje, s. n. Împrejurare neprielnică, nefavorabilă; aspect sau condiție care creează o situație de inferioritate; inconvenient. Pompa de injecție era o piesă care prezenta o serie întreagă de dezavantaje: era prea grea, prea complicată. MIHALE, O. 252.

DEZAVANTAJ s.n. Cauză, condiție a inferiorității cuiva sau a ceva; prejudiciu, inconvenient. [Var. dezavantagiu s.n. / < fr. désavantage].

DEZAVANTAJ ~e n. 1) Situație nefavorabilă pentru cineva (în raport cu altcineva). 2) Împrejurare care cauzează o astfel de situație. /<fr. désavantage

dezavantaj n. neajuns, cauză de inferioritate, prejudițiu.

* dezavantáj n., pl. e (fr. désavantage). Lipsă de avantaj, pagubă, prejudiciŭ: afacerea s’a întors în dezavantaju luĭ.

dezavantagiu sn vz dezavantaj

DEZAVANTAGIU s.n. v. dezavantaj.

dezavantaj (desp. de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantaje

!dezavantaj (de-za-/dez-a-) s. n., pl. dezavantaje

dezavantaj s. n. (sil. mf. dez-), pl. dezavantaje

dezavantaj, pl. dezavantaje

desavantaj, -je.

DEZAVANTAJ s. 1. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.) 2. v. inferioritate.

DEZAVANTAJ s. inconvenient, neajuns, (fig.) handicap. (Un ~ în calea realizării a ceva.)

Dezavantaj ≠ avantaj