dezbrăcare sf [At: (a. 1801) IORGA, S. D. XII, 140 / S și: (înv) desb~ / P și: (îvp) desb~ / Pl: ~cări / E: dezbrăca] 1 Scoatere a hainelor cu care se află îmbrăcat Si: dezbrăcat¹ (1), (pop) despuiere. 2 (Înv; fig) Abandonare a unui obicei (rău). 3 (Fig) Jefuire a cuiva (de tot ce are) Si: dezbrăcat¹ (2), prădare, răpire. 4 (Îvr) Goliciune.

DEZBRĂCARE s. f. 1. Acțiunea de a (se) dezbrăca. Stăruise îndeosebi asupra momentelor principale ale dramei... provocările mulțimii și moartea Oiței... dezbrăcarea și batjocorirea lui Gore. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 313. ◊ (Metaforic) Cînd frunza-ngălbenită l-ai copacilor trunchi pică, Muritorul melancolic văzînd natura murind... Afl-o crudă mulțămire în a firii dezbrăcare. NEGRUZZI, S. II 15. 2. (Învechit) Goliciune, despuiere. Ce obrăznicie e asta să intri aici în această scandaloasă dezbrăcare? NEGRUZZI, S. I 227.

dezbrăcare s. f., g.-d. art. dezbrăcării

dezbrăcare s. f., g.-d. art. dezbrăcării

dezbrăcare s. f., g.-d. art. dezbrăcării

DEZBRĂCARE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)

DEZBRĂCARE s. 1. scoatere, tragere, (fam.) dezechipare. (~ cămășii.) 2. despuiere, dezgolire, (pop.) golire. (~ cuiva, la baie.)

Dezbrăcare. Subst. Dezbrăcare, dezechipare, dezgolire, dezvelire, despuiere; dezbrobodire, dezgoveală (pop.). Descălțare, descălțat. Goliciune, golătate, nuditate, dezbrăcare (înv.). Nud. Adj. Dezbrăcat, dezechipat, dezgolit, despuiat, gol, goluț (dim.), golaș (înv.), gol-goluț, gol de tot, gol pușcă, gol cum l-a făcut mă-sa, gol nap (ca napul), gol ca degetul, nud, fără haine, fără veșminte, în pielea goală. Cu capul gol; dezbrobodit. Desculț, descălțat. Dezbrăcător (rar). Vb. A se dezbrăca, a se dezechipa, a se dezgoli, a se despuia, a se descotoșmăni, a-și scoate hainele, a-și lepăda hainele; a rămîne dezbrăcat, a se dezbrăca în pielea goală, a rămîne în pielea goală. A-și descoperi capul, a-și scoate pălăria (căciula), a rămîne cu capul gol; a se dezbrobodi, a se dezgovi (pop.). A se descălța. A dezbrăca, a dezgoli, a goli (pop., rar), a despuia (la piele, pînă la piele), a descotoșmăni, a scoate hainele (de pe cineva); a lăsa (pe cineva) gol (în pielea goală). V. îmbrăcăminte, încălțăminte.

Dezbrăcare ≠ îmbrăcare