opțiuni
  • info

12 definiții pentru dezechilibru

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZECHILIBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.

DEZECHILIBRU s. n. Lipsă de echilibru. ♦ Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. – Din fr. déséquilibre.

dezechilibru sn [At: DN2 / Pl: ~re / E: fr déséquilibre] 1-3 Dezechilibrare (1-3).

DEZECHILIBRU s. n. 1. Lipsă de echilibru. Haosul și dezechilibrul care se manifestau [după primul război mondial] în economia națională erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. 2. Fig. Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. Toate aceste caractere de neliniște, dezechilibru sufletesc, nesiguranță, vag, spiritualizare a imaginilor, simbolizare etc. – ce alta sînt decît semnele tipice ale romantismului? GHEREA, ST. CR. III 372.

DEZECHILIBRU s.n. 1. Lipsă de echilibru. 2. (Fig.) Tulburare mintală; pierdere a judecății. [Pl. -re. / < fr. déséquilibre].

DEZECHILIBRU s. n. 1. lipsă de echilibru. 2. (fig.) tulburare mintală; pierdere a judecății. (< fr. déséquilibre)

DEZECHILIBRU ~e n. 1) Lipsă de echilibru; instabilitate. 2) Stare psihică caracterizată prin lipsă de judecată clară; tulburare mintală. /<fr. déséquilibre

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dezechilibru (desp. de-ze-, -li-bru/dez-e-) s. n., art. dezechilibrul; pl. dezechilibre

!dezechilibru (de-ze-, -li-bru/dez-e-) s. n., art. dezechilibrul

dezechilibru s. n. (sil. -bru; mf. dez-), art. dezechilibrul; pl. dezechilibre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZECHILIBRU s. zdruncinătură, (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)

DEZECHILIBRU s. (fig.) dezaxare, (livr. fig.) detracare. (~ mintal.)

Dezechilibru ≠ echilibru

Intrare: dezechilibru
dezechilibru substantiv neutru
  • silabație: de-ze-chi-li-bru, dez-e-chi-li-bru info
substantiv neutru (N37)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezechilibru
  • dezechilibrul
  • dezechilibru‑
plural
  • dezechilibre
  • dezechilibrele
genitiv-dativ singular
  • dezechilibru
  • dezechilibrului
plural
  • dezechilibre
  • dezechilibrelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezechilibru, dezechilibresubstantiv neutru

  • 1. Lipsă de echilibru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: echilibru
    • format_quote Haosul și dezechilibrul care se manifestau [după primul război mondial] în economia națională erau rezultatul crizei economice postbelice. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 2/1. DLRLC
    • 1.1. figurat Tulburare mintală; lipsă de judecată clară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Toate aceste caractere de neliniște, dezechilibru sufletesc, nesiguranță, vag, spiritualizare a imaginilor, simbolizare etc. – ce alta sînt decît semnele tipice ale romantismului? GHEREA, ST. CR. III 372. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.