19 definiții pentru dezgust
din care- explicative DEX (10)
 - ortografice DOOM (5)
 - enciclopedice (2)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
DEZGUST s. n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Pref. dez- + gust (după fr. dégoût).
dezgust sn [At: (a. 1693), ap. TDRG / Pl: ~uri / E: dez- + gust] Aversiune pentru mâncare (sau pentru un lucru, pentru o persoană etc.) Si: scârbă, silă.
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DEZGUST s. n. Aversiune pentru mâncare sau, p. ext., pentru un lucru, o persoană etc.; scârbă, silă. – Dez- + gust (după fr. dégoût).
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DEZGUST s. n. Aversiune pentru mîncare sau, p. ext., pentru un lucru sau o persoană; scîrbă, greață, silă. [În satire] Eminescu nu descrie durerile lui directe, ci dezgustul și nemulțumirea lui despre mediul care-l înconjura. IONESCU-RION, C. 89. Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. EMINESCU, O. I 137. ◊ Loc. adv. Cu dezgust = cu scîrbă, în silă. Irina trece pe lîngă el cu dezgust. DAVIDOGLU, M. 19. Horia Țincoca luă nota de pe masă, întinzîndu-i-o și privind-o cu dezgust. C. PETRESCU, A. 388. Împăratul... îi asculta cu dezgust și numai înghițea noduri. CREANGĂ, P. 260.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DEZGUST s.n. Scîrbă, lipsă de gust pentru mîncare; (p. ext.) scîrbă, silă (față de cineva, de ceva). [Cf. it. disgusto, fr. dégoût].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DEZGUST s. n. repulsie față de unele alimente etc.; scârbă, silă. (după fr. dégoût)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
DEZGUST n. Sentiment sau senzație de neplăcere față de ceva sau de cineva; repulsie; silă; aversiune; antipatie; scârbă. /dez- + gust
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
* 1) dezgust n., pl. urĭ. (d. gust, după fr. dégoût). Neplăcere, greață, aversiune: carnea inspiră dezgust.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
dizgust sn vz dezgust
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
desgust n. 1. lipsă de gust; 2. aversiune, repugnanță.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
dezgust s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
dezgust s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
dezgust s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
dezgust
- sursa: MDO (1953)
 - adăugată de Ladislau Strifler
 - acțiuni
 
desgust.
- sursa: IVO-III (1941)
 - adăugată de Ladislau Strifler
 - acțiuni
 
Enciclopedice
TAEDIUM VITAE (lat.) dezgust de viață – Sentiment propriu mai ales oamenilor inactivi: urât, plictis, spleen.
- sursa: DE (1993-2009)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
VOLUPTATIBUS MAXIMIS FASTIDIUM EST FINITIMUM (lat.) cele mai mari plăceri pot sfârși în dezgust – Cicero, „De oratore”, 3, 25.
- sursa: DE (1993-2009)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Sinonime
DEZGUST s. aversiune, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scârbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urât, (pop. fig.) saț. (Simte un ~ de neînvins.)
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
DEZGUST s. aversiune, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scîrbă, silă, (livr.) repugnanță, (rar) nesuferire, (pop. și fam.) lehamite, (înv.) urît, (pop. fig.) saț. (Simte un ~ de neînvins.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv neutru (N29)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv neutru (N29)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  dezgustsubstantiv neutru  
 -  1. Aversiune pentru mâncare sau, prin extensiune, pentru un lucru, o persoană etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-  [În satire] Eminescu nu descrie durerile lui directe, ci dezgustul și nemulțumirea lui despre mediul care-l înconjura. IONESCU-RION, C. 89. DLRLC
 -  Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. EMINESCU, O. I 137. DLRLC
 
-  Cu dezgust = cu scârbă, în silă. DLRLC
-  Irina trece pe lîngă el cu dezgust. DAVIDOGLU, M. 19. DLRLC
 -  Horia Țincoca luă nota de pe masă, întinzîndu-i-o și privind-o cu dezgust. C. PETRESCU, A. 388. DLRLC
 -  Împăratul... îi asculta cu dezgust și numai înghițea noduri. CREANGĂ, P. 260. DLRLC
 
 -  
 
 -  
 
etimologie:
-  dez- + gust. DEX '09
 -  dégoût DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.