dezintegrare sf [At: D. GUSTI, P. A. 362 / S și: (înv) desi~ / Pl: ~rări / E: dezintegra] 1 Desfacere în părțile constitutive Si: dezagregare, (rar) dezintegrație. 2 Desprindere dintr-un ansamblu Si: separare, (rar) dezintegrație. 3 Transformare spontană sau artificială a unui element radioactiv în alt element radioactiv, a unui nucleu atomic sau a unei diviziuni a acestuia în alt nucleu ori în altă diviziune cu o structură diferită Si: (imp) dezagregare, (rar) dezintegrație. 4 Pierdere a caracterului inițial Si: descompunere, (rar) dezintegrație, alterare.

DEZINTEGRARE, dezintegrări, s. f. (Fiz.) Acțiunea de a (se) dezintegra; fenomen spontan sau provocat prin metodele tehnicii nucleare, constînd în transformarea unui nucleu atomic de o specie dată într-un nucleu de o specie cu număr atomic mai mic, prin expulzare de particule sau prin rupere de fragmente. Corpurile radioactive se caracterizează printr-o continuă dezintegrare a materiei. ▭ S-a descoperit că dezintegrarea plutoniului produce o masă importantă de căldură. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 109, 2/4.

DEZINTEGRARE s.f. Acțiunea de a (se) dezintegra și rezultatul ei. [< dezintegra].

dezintegrare (desp. de-zin-te-gra-/dez-in-) s. f., g.-d. art. dezintegrării; pl. dezintegrări

!dezintegrare (de-zin-te-gra-/dez-in-) s. f., g.-d. art. dezintegrării; pl. dezintegrări

dezintegrare s. f. (sil. -gra-; mf. dez-), g.-d. art. dezintegrării, pl. dezintegrări

DEZINTEGRARE s. dezagregare. (~ unui corp.)

DEZINTEGRARE s. dezagregare. (~ unui corp.)

Dezintegrare ≠ integrare