19 definiții pentru dezinvoltură
din care- explicative DEX (13)
 - ortografice DOOM (4)
 - sinonime (2)
 
Explicative DEX
DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.
dezinvoltură [At: RUSSO, S. 28 / V: (îvr) dezân~ (S și: desân~), diz~ (S și: disi~) / S și: (înv) desi~ / Pl: ~ri / E: fr désinvolture] (Liv) 1 Acțiune (sau gest, mișcare, ținută etc.) naturală Si: degajare, (rar) natural, naturalețe, (înv) naturalitate, (liv) nonșalanță, simplitate, spontaneitate. 2 (Pex; prt) Îndrăzneală. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DEZINVOLTURĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltură (NEGRUZZI, S. I 44) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DEZINVOLTURĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DEZINVOLTURĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
DEZINVOLTURĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
dezinvoltură f. turnură plină de grație.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
* dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci [lat. vólvere, a întoarce]. V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
dezânvoltură sf vz dezinvoltură
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
dizinvoltură sf vz dezinvoltură
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DIZINVOLTURĂ s. f. v. desinvoltură.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DIZINVOLTURĂ s. f. v. dezinvoltură.
- sursa: DLRM (1958)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii
- sursa: DOOM 3 (2021)
 - adăugată de gall
 - acțiuni
 
!dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
dezinvoltură s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinvolturii
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
dezinvoltură
- sursa: MDO (1953)
 - adăugată de Ladislau Strifler
 - acțiuni
 
Sinonime
DEZINVOLTURĂ s. v. naturalețe.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
DEZINVOLTURĂ s. degajare, firesc, naturalețe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
|    substantiv feminin (F43)    Surse flexiune: DOR    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv feminin (F43)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
|    substantiv feminin (F43)    |  nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
  dezinvolturăsubstantiv feminin  
 -  1. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: naturalețe spontaneitate îndrăzneală
-  Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. DLRLC
 -  Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  désinvolture DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.