7 definiții pentru dezobișnuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZOBIȘNUI, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după fr. déshabituer).
A DEZOBIȘNUI ~iesc tranz. A face să se dezobișnuiască. /dez- + a obișnui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEZOBIȘNUI mă ~iesc intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezvăța. ~ să povestească. /dez- + a se obișnui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezobișnui vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiesc, imperf. 3 sg. dezobișnuia; conj. prez. 3 sg. și pl. dezobișnuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZOBIȘNUI vb. v. dezbăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) dezobișnui ≠ a (se) obișnui
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A dezobișnui ≠ a deprinde, a obișnui
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
dezobișnui, dezobișnuiescverb
etimologie:
- dez- + obișnui. DEX '09
- déshabituer DEX '09 DEX '98