8 definiții pentru dezvinuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZVINUIRE, dezvinuiri, s. f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.
DEZVINUIRE, dezvinuiri, s. f. (Rar) Dezvinovățire. – V. dezvinui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
dezvinuire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: dezvinui] Dezvinovățire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZVINUIRE, dezvinuiri, s. f. Dezvinovățire. Zîna... nu voia să știe nimică de această dezvinuire. SBIERA, P. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezvinuire (rar) s. f., g.-d. art. dezvinuirii; pl. dezvinuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezvinuire (rar) s. f., g.-d. art. dezvinuirii; pl. dezvinuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezvinuire s. f., g.-d. art. dezvinuirii; pl. dezvinuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZVINUIRE s. v. dezvinovățire, disculpare, justificare, scuză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezvinuire s. v. DEZVINOVĂȚIRE. DISCULPARE. JUSTIFICARE. SCUZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezvinuire, dezvinuirisubstantiv feminin
- 1. Dezvinovățire, disculpare, justificare, scuză. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezvinovățire disculpare justificare scuză
- Zîna... nu voia să știe nimică de această dezvinuire. SBIERA, P. 36. DLRLC
-
etimologie:
- dezvinui DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.