8 definiții pentru dezvățat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZVĂȚA, dezvăț, vb. I. Tranz. și refl. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + [în]văța.
A DEZVĂȚA dezvăț tranz. A face să se dezvețe. /dez- + a învăța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEZVĂȚA mă dezvăț intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezobișnui. ~ să citească. /dez- + a învăța
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezvăța vb., ind. prez. 1 sg. dezvăț, 3 sg. și pl. dezvață
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZVĂȚA vb. v. dezbăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A (se) dezvăța ≠ a (se) învăța, a (se) obișnui
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A dezvăța ≠ a deprinde
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A se dezvăța ≠ a se deprinde
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: dezvățat
dezvățat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezvăța, dezvățverb
- 1. A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei etc.; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. DEX '09 DLRLCsinonime: dezbăra dezobișnui antonime: deprinde obișnui învăța
- Aceste sînt lucruri vechi, De care sînt dezvățate acum a noastre urechi. NEGRUZZI, S. III 100. DLRLC
- Ciobanul rîdea pe sub mustață, căci a putut de loc (= pe loc) s-o dezvețe de un obicei. ȘEZ. V 84. DLRLC
- Bătrînul nu se putea dezvăța de viața lui obișnuită din vremea tinereții. BART, S. M. 60. DLRLC
-
etimologie:
- dez- + [în]văța. DEX '09