deși c [At: DOSOFTEI, PS. 43 / E: de⁴ + și] (Introduce o propoziție concesivă) În ciuda faptului că...

DEȘI conj. (Introduce o propoziție concesivă) Cu toate că, măcar că. Deși este destul de întuneric, albul șoselei se mai distinge încă. SAHIA, N. 24. Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. Deși sînt proastă, precum zici, eu n-am obicei să rîd de oamenii care mă primesc în casa lor. ALECSANDRI, T. 640. ◊ (În corelație cu «totuși» sau cu «cu toate acestea») Deși m-am sculat devreme, totuși am întîrziat. ◊ (Învechit, în corelație cu «dar», «însă» sau «apoi») Deși mulți din boierii cei mai însemnați simțise că se pregătește ceva... dar nici unul n-a venit să aducă un gologan măcar. GHICA, S. A. 158. ◊ (În construcții eliptice, cu funcțiune de complement circumstanțial concesiv) Să mai stea de vorbă cu dascălul din Strîntea, care, deși om tînăr, știa foarte multă carte. SLAVICI, O. I 94. O văzusem atît de frumoasă, deși palidă. NEGRUZZI, S. I 50. Deși despărțite, lucrurile au unire. CONACHI, P. 260.

DEȘI conj. (exprimă un raport concesiv) Măcar că; cu toate că; chiar dacă. Deși s-a grăbit, totuși a întârziat. /de + și

deșì conj. cu toate că, măcar că (indică o concesiune). [Lat. DE SIC].

deșí conj. (de [conj.] și și). Maĭ rar. Și dacă, cu toate că, măcar că: deși ploŭă, tot mă voĭ duce. – Și separat: de se și ascunde (Con. 253).

deși conjcț.

deși.

DEȘI conj. 1. (concesiv) (Transilv. și Mold.) batăr, (prin Transilv.) magă, maram, pedig, (înv.) barem, săvai. (~ n-ai fost cu mine, totuși...) 2. (adversativ și concesiv) că. (Calul, ~ e cu patru picioare, și tot se poticnește.)

DEȘI conj. 1. (concesiv) (Transilv. și Mold.) batăr, (prin Transilv.) magă, maram, pedig, (înv.) barem, săvai. (~ n-ai fost cu mine, totuși...) 2. (adversativ și concesiv) că. (Calul, ~ e cu patru picioare, și tot se poticnește.)