deșteptare sf [At: (a. 1694) FN 32 / Pl: ~tări / E: deștepta] 1 Moment când se trezește cineva din somn sau când își întrerupe somnul Si: deșteptat¹ (1). 2 Semnal (din goarnă, din trompetă etc.) care anunță deșteptarea (1) în cazărmi, internate etc. Si: deșteptat¹ (2). 3 (Înv) Stare de veghe. 4 (Fig) Trezire din amorțeală, reverie etc. Si: (rar) deșteptat¹ (3). 5 (Fig) Revenire la viață Si: (rar) deșteptat¹ (4), înviere. 6 (Fig) Ieșire dintr-o stare de inerție, de indiferență Si: (rar) deșteptat¹ (5). 7 (Fig) Înțelegere a unei valori Si: (rar) deșteptat¹ (6). 8 (Fig) Manifestare a ceea ce este latent, virtual Si: (rar) deșteptat¹ (7). 9 (Fig) Scoatere la iveală Si: (rar) deșteptat¹ (8). 10 (Îvr) Descoperire. 11 Stimulare a inteligenței Si: (rar) deșteptat¹ (9). modificată

DEȘTEPTARE, deșteptări, s. f. Faptul de a (se) deștepta. 1. Trezire, sculare (din somn). Simțea un fior analog cu acel pe care ni-l dă deșteptarea dintr-un vis urît. VLAHUȚĂ, O. A. III 63. ♦ (Concretizat) Momentul cînd se trezește cineva din somn. Lumea în care fusesem adineoarea, spectacolul unic, era departe, era ca amintirea, la deșteptare, a unui vis. IBRĂILEANU, A. 204. La deșteptare mă trezii cu sfîntul soare acățat de vîrful plopului. HOGAȘ, M. N. 14. ♦ Semnal (clopot, sonerie, goarnă) care anunță scularea în colectivități (internate, cazărmi etc.). În zori, cînd se sună deșteptarea... auzi spunîndu-se: – Bine de Serdici, acum o fi dormind! SAHIA, N. 115. 2. Fig. Dezmorțire, trezire la viață. Deșteptarea primăverii parcă-l întinerise. REBREANU, R. I 315. Voi ce stați în adormire, voi ce stați în nemișcare, N-auziți prin somnul vostru acel glas triumfător Ce se-nalță pîn’la ceruri din a lumii deșteptare, Ca o lungă salutare Cătr-un falnic viitor? ALECSANDRI, P. A. 81.

DEȘTEPTARE ~ări f. 1) v. A DEȘTEPTA și A SE DEȘTEPTA. 2)(în cazărmi, internate, cămine) Semnal care anunță scularea dimineața. /v. a (se) deștepta

deșteptare s. f., g.-d. art. deșteptării; pl. deșteptări

deșteptare s. f., g.-d. art. deșteptării; pl. deșteptări

deșteptare s. f., g.-d. art. deșteptării; pl. deșteptări

DEȘTEPTARE s. v. trezire.

DEȘTEPTARE s. sculare, sculat, trezire. (~ din somn.)

Deșteptare ≠ adormire, culcare