opțiuni
  • info

14 definiții pentru deșucheat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘUCHEAT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Pop.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – Pref. de- + șucheat.

deșucheat, ~ă a [At: BARIȚIU, P. A. I, 221 / Pl: ~ați, ~e / E: des- + șucheat] (Pfm) 1 Care este nebun. 2 Care este neastâmpărat. 3 (D. oameni, faptele, sentimentele lor) Care este imoral. 4 Îmbrăcat neglijent.

DEȘUCHEAT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Pop. și fam.; despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor; adesea substantivat) 1. Nebun, smintit. 2. Dezmățat, destrăbălat, imoral. – Des1- + șucheat (reg. „smintit” < magh.).

DEȘUCHEAT, -Ă, deșucheați, -te, adj. (Despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor) 1. Nebun, smintit, țicnit, într-o ureche. Cei mai mulți [dintre fiii de împărați] erau năzuroși, tembeli și deșucheați. ISPIRESCU, L. 22. ◊ (Substantivat) Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. 2. Dezmățat, destrăbălat, deșănțat. Vorbe deșucheate. ▭ La Arnoteni pînă și casa unde stăteau părea deșucheată. M. I. CARAGIALE, C. 127. Copilul se scoală și-ncepe iar jocul... Acu mișcările și gesturile sînt și mai deșucheate... Cu-ncetul însă membrele pierd siguranța și simetria mișcărilor. CARAGIALE, O. I 302.

DEȘUCHEAT ~tă (~ți, ~te) și substantival fam. 1) Care nu este obișnuit cu ordinea; dezordonat; neglijent. 2) Care și-a pierdut facultatea de a judeca normal; ieșit din minți; țicnit; smintit; trăsnit. [Sil. -cheat] /des- + șucheat

deșuchĭát și -cheát, -ă adj. (din șuchet). Vest. Șuchet. P. -chĭa-, -chea-, cp. cu truncheat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșucheat (pop., fam.) adj. m., pl. deșucheați; f. deșucheată, pl. deșucheate

deșucheat (pop.) adj. m., pl. deșucheați; f. deșucheată, pl. deșucheate

deșucheat adj. m.(sil. -cheat), pl. deșucheați; f. sg. deșucheată, pl. deșucheate

deșucheat

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘUCHEAT adj. v. aiurea, aiurit, bezmetic, corupt, decăzut, depravat, desfrânat, destrăbălat, deșănțat, dezmățat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pervertit, pornografic, scabros, scârbos, stricat, trivial, vicios, vulgar, zănatic, zăpăcit, zurliu.

DEȘUCHEAT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, obscen, smintit, țicnit.

deșucheat adj. v. AIUREA. AIURIT. BEZMETIC. CORUPT. DECĂZUT. DEPRAVAT. DESFRÎNAT. DESTRĂBĂLAT. DEȘĂNȚAT. DEZMĂȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PERVERTIT. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. STRICAT. TRIVIAL. VICIOS. VULGAR. ZĂNATIC. ZĂPĂCIT. ZURLIU.

deșucheat adj., s. v. ALIENAT. DEMENT. DESCREIERAT. ÎNNEBUNIT. NEBUN. SMINTIT. ȚICNIT.

Intrare: deșucheat
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșucheat
  • deșucheatul
  • deșucheatu‑
  • deșucheată
  • deșucheata
plural
  • deșucheați
  • deșucheații
  • deșucheate
  • deșucheatele
genitiv-dativ singular
  • deșucheat
  • deșucheatului
  • deșucheate
  • deșucheatei
plural
  • deșucheați
  • deșucheaților
  • deșucheate
  • deșucheatelor
vocativ singular
  • deșucheatule
  • deșucheate
  • deșucheată
  • deșucheato
plural
  • deșucheaților
  • deșucheatelor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșucheat, deșucheatăadjectiv

popular adesea substantivat
  • comentariu Despre oameni, despre sentimentele și acțiunile lor. DEX '09 DLRLC
  • 1. Într-o ureche. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: nebun smintit țicnit
    • format_quote Cei mai mulți [dintre fiii de împărați] erau năzuroși, tembeli și deșucheați. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
    • format_quote Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. DLRLC
  • 2. Destrăbălat, dezmățat, deșănțat, imoral. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: destrăbălat dezmățat deșănțat imoral
    • format_quote Vorbe deșucheate. DLRLC
    • format_quote La Arnoteni pînă și casa unde stăteau părea deșucheată. M. I. CARAGIALE, C. 127. DLRLC
    • format_quote Copilul se scoală și-ncepe iar jocul... Acu mișcările și gesturile sînt și mai deșucheate... Cu-ncetul însă membrele pierd siguranța și simetria mișcărilor. CARAGIALE, O. I 302. DLRLC
etimologie:
  • de- + șucheat. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.