DIAFRAGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează trecerea luminii. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de rigidizare a construcției alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

diafragmă sf [At: VULCAN, T. 82 / V: (înv) ~fragm sn / P: di-a~ / Pl: ~me / E: fr diaphragme] 1 Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. 2 Cartilaj care separă cele două nări. 3 Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 4 Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 5 Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 6 Element de rigidizare a construcțiilor, alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. 7 Placă de grosime mică așezată între două piese și folosită ca element separator sau de rigidizare. 8 Dispozitiv de închidere a unui recipient. modificată

DIAFRAGMĂ, diafragme, s. f. 1. Organ muscular-tendinos care separă toracele de abdomen și care participă la respirație. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană elastică (la microfon, telefon, gramofon etc.) care, prin vibrațiile ei, reproduce sunetele. 3. Dispozitiv la obiectivele aparatelor fotografice, format din mai multe plăcuțe opace mobile, care limitează o deschidere circulară reglabilă, lăsând să treacă prin ea o anumită cantitate de lumină. 4. Dispozitiv alcătuit dintr-o membrană cu un orificiu, care, introdus într-o conductă, măsoară debitul și viteza fluidului. 5. (Constr.) Element de construcție alcătuit dintr-o placă plană sau dintr-un planșeu. [Pr.: di-a-] – Din fr. diaphragme, lat. diaphragma.

DIAFRAGMĂ, diafragme, s. f. 1. Mușchi lat și subțire care separă toracele de abdomen. ♦ Cartilaj care separă cele două nări. 2. Membrană (la telefon, gramofon, microfon etc.) care, vibrînd, reproduce sunetele. ♦ Disc opac la aparatele optice; cu un orificiu fix sau reglabil la mijloc, care lasă să treacă o cantitate mai mare sau mai mică de lumină. Diafragma aparatului fotografic. 3. (Tehn.) Dispozitiv care închide un recipient pentru a reține impuritățile existente în conținutul lui. – Pronunțat: di-a-.

DIAFRAGMĂ s.f. 1. Mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. Membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. ♦ Placă opacă cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă numai o anumită cantitate de lumină în camera obscură a unui aparat fotografic; blendă. 3. Dispozitiv de închidere a unui recipient. [Var. diafragm s.n. / < fr. diaphragme – închidere].

DIAFRAGMĂ s. f. 1. mușchi care desparte toracele de abdomen. 2. membrană care reproduce sunetele prin vibrațiile sale. 3. placă subțire, opacă, cu deschidere reglabilă, care limitează fasciculele de lumină la trecerea printr-un sistem optic; blendă (2). 4. dispozitiv de închidere a unui recipient. 5. (constr.) perete portant pentru preluarea solicitărilor orizontale; planșeu, placă. 6. dispozitiv format dintr-o membrană cu orificiu pentru măsurarea debitelor sau vitezelor într-o conductă. 7. (med.) contraceptiv mecanic pentru femei. (< fr. diaphragme, lat., gr. diaphragma)

diafragmă s. f. ♦ 1. (constr.) Planșeu, placă ◊ „Pentru prima oară în oraș, apartamentele au fost proiectate pe două niveluri, cu scări interioare, sistem duplex. Blocurile cu 11 nivele sunt construite din diafragme de beton armat, turnate în cofraje metalice plane universale.” R.l. 25 IV 77 p. 5. ♦ 2. (med.) Contraceptiv mecanic pentru femei ◊ „În cazul în care femeia alăptează, metodele de elecție (contraceptive) sunt: minipilula (pilula cu progesteron), metodele de barieră (prezervativ, diafragme, spermicide), steriletul.” Z. 13 VI 95 p. 4 (din fr. diaphragme; DT, LTR; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

DIAFRAGMĂ ~e f. 1) Mușchi care desparte cavitatea toracică de cea abdominală. 2) Cartilaj care desparte nările nasului. 3) (la unele aparate acustice) Membrană elastică care produce sunetele prin vibrație. 4) (la aparate optice) Disc opac cu un orificiu reglabil, care lasă să treacă în camera aparatului cantitatea necesară de lumină. 5) Dispozitiv folosit la măsurarea vitezei apei dintr-o conductă. [Sil. di-a-] /<fr. diaphragme, lat. diaphragma

diafragmă f. 1. mușchiu subțire și lat ce separă pieptul de abdomen; 2. îngrădire cartilaginoasă între nări.

* diafrágmă f., pl. e (vgr. diáphragma, d. diaphrásso, separ pintr’o îngrăditură). Anat. Un mușchĭ foarte lat și supțire care desparte peptu de pîntece. Păretele care separă nările. Bot. Păretele care desparte în maĭ multe cavitățĭ fructele capsulare. Fis. La gramofon, membrană care, fiind prinsă într’un cerc, servește la reproducerea sunetelor. La un instrument optic, disc opac care are la mijloc o gaură și servește la regularea cantitățiĭ de lumină care trebuĭe să intre. – Curat rom. primez.

diafragm sn vz diafragmă

DIAFRAGM s.n. v. diafragmă.

diafragmă (desp. di-a-frag-) s. f., g.-d. art. diafragmei; pl. diafragme

diafragmă (di-a-frag-) s. f., g.-d. art. diafragmei; pl. diafragme

diafragmă s. f. (sil. di-a-frag-), g.-d. art. diafragmei; pl. diafragme

diafragmă (i-a)

DIAFRAGMĂ s. (FIZ.) blendă. (~ la obiectivul unui aparat fotografic.)

DIAFRAGMĂ s. (FIZ.) blendă. (~ la obiectivul unui aparat fotografic.)