DIATONIC, -Ă, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (În sintagma) Gamă diatonică = gamă formată din seria succesivă a treptelor sale naturale. 2. S. f. Structură melodică formată din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus.

diatonic, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / P: di-a~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr diatonique] 1 a Care este compus din tonuri și semitonuri naturale. 2 a (Îs) Gamă (sau scară) ~ă Succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 3 sf Structură melodică alcătuită din tonuri și semitonuri.

DIATONIC, -Ă adj. Compus din tonuri și din semitonuri naturale. // s.f. Succesiune, grupare sau amestec de sunete care conține intervale diatonice. [Cf. fr. diatonique, it. diatonico].

DIATONIC ~că (~ci, ~ce) muz. Care constă din tonuri și semitonuri consecutive; format dintr-o succesiune de tonuri și semitonuri. /<fr. diatonique, lat. diatonicus

* diatoníc, -ă adj. (vgr. diatonikós, d. tonós, ton). Muz. Care precede după succesiunea naturală a tonurilor și semitonurilor, adică pin toate tonurile: gamă diatonică. Adv. În mod diatonic. V. cromatic.

DIATONICĂ, diatonice, adj., s. f. 1. Adj. (în sintagma) Gamă diatonică = succesiune naturală de mai multe sunete muzicale aflate la distanță de tonuri și semitonuri. 2. S. f. Structură melodică formata din tonuri și semitonuri. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatonique, lat. diatonicus.

DIATONICĂ, diatonice, adj. f. (Muz.; în expr.) Gamă diatonică = succesiune naturală de cinci tonuri și două semitonuri din gama majoră sau minoră. – Pronunțat: di-a-.

!diatonic (desp. di-a-) adj. m. (+ s. n.: semiton ~); f. diatonică (gamă ~), pl. diatonice

!diatonic (di-a-) adj. m.; f. diatonică, pl. diatonice

diatonic adj. m.(sil. di-a-), pl. diatonici; f. sg. diatonică, pl. diatonice

diatonică adj. f., s. f. (sil. di-a-), pl. diatonice