DIFERENȚIALĂ, diferențiale, s. f. (Mat.) 1. Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. Diferențiala funcției y. ▭ Esențial este a arăta că Marx s-a preocupat de modul cum sînt introduse în studiul analizei noțiunile de diferențială și derivată, subliniind teoriile contradictorii și dificultățile matematicienilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 113, 12/1. 2. Suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. – Pronunțat: -ți-a-.

DIFERENȚIALĂ s.f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. [Cf. fr. différentielle].

DIFERENȚIAL, -Ă, diferențiali, -e, adj., s. n., s. f. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊ Tarif diferențial = tarif care face diferența de preț. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S. f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți-al] – Din fr. différentiel.

diferențial, ~ă [At: HELIADE, PARALELISM, I, 66 / P: ~ți-al / Pl: ~i, ~e, (13) ~uri / E: fr différentiel] 1 a Care face să se deosebească. 2 a Care se bazează pe deosebiri. 3 a Care diferențiază (1). 4 a Care constituie o deosebire. 5 a (Îs) Tarif ~ Taxă de transport care se reduce proporțional cu creșterea distanței și a greutății mărfii. 6 a (Mat) Care comportă diferențe sau operează cu diferențe extrem de mici din punct de vedere numeric. 7 a (Îs) Calcul ~ Capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor al proprietăților și al aplicațiilor acestora. 8-9 sf, a (Șîs ecuație ~ă) (Ecuație) care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. 10 a (Îs) Geometrie ~ă Ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. 11 sf (Mat) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilelor ei independente. 12 sf (Mat) Suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. 13 sn Angrenaj de roți dințate al unui vehicul, care permite ca două roți așezate pe același ax să se poată învârti cu viteze deosebite.

DIFERENȚIAL, -Ă, diferențiali, -e, adj., subst. I. Adj. Care face să se deosebească; care diferențiază. ◊ Tarif diferențial = tarif care face diferențe de preț. ♦ (Mat.) Referitor la diferențe care tind către zero, care operează cu diferențe extrem de mici. ◊ Ecuație diferențială = ecuație care conține funcțiile căutate, derivatele lor și variabilele independente. Calcul diferențial = capitol al analizei matematice care are ea obiect studiul derivatelor și al diferențialelor (II 2). Geometrie diferențială = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice cu metodele analizei matematice. II. 1. S. n. Complex de roți dințate care, angrenându-se, permit ca două roți care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtească cu viteze diferite. 2. S. f. (Mat.) Produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente; suma produselor dintre derivatele parțiale ale unei funcții și creșterile variabilelor ei independente. [Pr.: -ți-al] – Din fr. différentiel.

DIFERENȚIAL, -Ă I. adj. 1. care diferențiază. 2. care comportă, lucrează cu diferențe. ◊ (mat.) referitor la diferențe care tind către zero. ♦ ecuație ~ă (și s. f.) = ecuație care conține o variabilă, funcția recunoscută și derivate ale acesteia; calcul ~ = capitol al analizei matematice care are ca obiect studiul derivatelor și al diferențialelor; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază figurile geometrice folosind calculul diferențial. II. s. f. (mat.) produsul dintre derivata unei funcții și creșterea variabilei ei independente. III. s. n. angrenaj constituit din două roți dințate planetare așezate pe același ax și din două roți satelite, utilizat la autovehicule pentru a transmite la roți turații diferite la viraje, iar la mașini de lucru pentru a varia în mod deosebit turația. (< fr. différentiel)

* diferențiál, -ă adj. (d. lat. differentia, diferență; fr. différentiel). Care depinde de unele diferențe: tarif diferențial. Mat. Care precede pin diferențe infinit de micĭ. Cantitate diferențială, cantitate infinit de mică. Calculu diferențial, calculu cantităților diferențiale. Angrenaj diferențial, mecanizmu pin care se transmite uneĭ roate dințate o mișcare compusă echivalînd cu suma saŭ cu diferența celor doŭă mișcărĭ. S.f. O diferențială.

diferențială (mat.) (desp. -ți-a-) s. f., g.-d. art. diferențialei; pl. diferențiale

!diferențială (mat.) (-ți-a-) s. f., g.-d. art. diferențialei; pl. diferențiale