directorat sn [At: ȚICHINDEAL, A. M. (prefață), 3/2 / V: (îvr) der~ / Pl: ~e, (îvr) ~uri / E: fr directorat] 1 (Înv) Direcție (7). 2 Funcție de director² (1) Si: directorie (2). 3 Perioadă în care cineva deține funcția de director² (1). 4 (Iuz) Direcție (13). 5 Consiliul de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799 Si: directoriat (2), (iuz) directoriu (1), directorie (3).

DIRECTORAT, directorate, s. n. Funcția de director precum și durata acestei funcții; (concretizat) localul unde este instalată o direcție.

DIRECTORAT s.n. 1. Funcția de director și durata cît ea este deținută de cineva. ♦ Local unde funcționează o direcție. 2. Consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799. [Cf. fr. directorat].

DIRECTORAT s. n. 1. funcția de director și durata cât ea este deținută de cineva. ◊ local unde funcționează o direcție. 2. consiliu de cinci persoane care a guvernat Franța între 1795 și 1799; directoriu. (< fr. directorat)

DIRECTORAT ~e n. 1) Funcția de director. 2) Perioadă de timp cât își exercită cineva funcția de director. 3) Clădirea în care își are sediul conducerea unei instituții sau a unei întreprinderi; direcție. /<fr. directorat

directorat n. funcțiune de director și durata ei.

* directorát n., pl. e (d. director). Funcțiunea de director. Durata eĭ. Cancelaria directoruluĭ.

directorat s. n., pl. directorate

directorat s. n., pl. directorate

directorat s. n., pl. directorate

DIRECTORÁT, formă de guvernământ a Republicii Franceze, creată pe baza Constituției anului III; format din cinci membri (directori). Au fost două directorate: 1795-1797 și 1797-1799. În urma loviturii de stat a lui Bonaparte, din 18-19 brumar (1799), D. este răsturnat și se instaurează Consulatul.