6 definiții pentru directoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
directoriu sn [At: FL (1838), 822/12 / P: ~riu / Pl: ~ii / E: ns cf fr directoire] 1 (Iuz) Directorat (5). 2 Consiliu însărcinat cu conducerea unei instituții, întreprinderi, organizații etc. 3 (Înv) Consiliu de directori2 (1). 4-5 (Îvr) Membru al unui directoriu (2-3).
DIRECTORIU s.n. Directorat (2) [în DN]. [Pron. -riu, pl. -ii. / cf. fr. directoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIRECTORIU s. n. directorat (2). (< fr. directoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
directoriu n. 1. consiliu însărcinat cu o direcțiune publică: directoriul federal al Elveției; 2. consiliu compus din 5 membri, care a guvernat Franța dela 1795 – 1799, când fu răsturnat de Bonaparte.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* directóriŭ n. (d. director). Consiliŭ însărcinat c’o direcțiune publică: directoriu federal al Elvețiiĭ. Un consiliŭ de cincĭ membri care au guvernat Francia de la 1795-1799, cînd a fost răsturnat de Bonaparte.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
directoriu, -rii.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
directoriu, directoriisubstantiv neutru
- sinonime: directorat
etimologie:
- directoire DN