14 definiții pentru dislocație
din care- explicative DEX (9)
- ortografice DOOM (3)
- jargon (1)
- enciclopedice (1)
Explicative DEX
DISLOCAȚIE, dislocații, s. f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation.
DISLOCAȚIE, dislocații, s. f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dislocație sf [At: REGULAMENT, 15/12 / V: des~, dizl~, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr dislocation] 1-3 Dislocare (1-3). 4-5 Dislocare (5-6). 6 Schimbare produsă în poziția unui element geologic (strat, masiv, structură geologică în ansamblul ei etc.) prin deformare plastică sau ruptură. 7 Defect structural microscopic al unui cristal, care constă în lipsa unuia sau a mai multor șiruri de atomi din rețeaua cristalină.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISLOCAȚIE s.f. Dislocare. ♦ Defect de structură al unui cristal, constînd în perturbarea distribuției atomilor. [Gen. -iei, var. dislocațiune s.f. / < fr. dislocation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISLOCAȚIE s. f. 1. dislocare. 2. defect de structură al unui cristal constând în perturbarea distribuției atomilor. (< fr. dislocation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deslocație sf vz dislocație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dislocațiune sf vz dislocație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dizlocație sf vz dislocație
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISLOCAȚIUNE s.f. v. dislocație.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* dislocațiúne f. (fr. dislocation, mlat. dislocatio, cl. delocatio). Acțiunea de de disloca. Luxațiune. – Și -áție, dar. ob. -áre.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
dislocație (rar) (desp. -ți-e) s. f., art. dislocația (desp. -ți-a), g.-d. art. dislocației; pl. dislocații, art. dislocațiile (desp. -ți-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dislocație (rar) (-ți-e) s. f., art. dislocația (-ți-a), g.-d. art. dislocației; pl. dislocații, art. dislocațiile (-ți-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dislocație s. f. (sil. -ți-e), art. dislocația (sil. -ți-a), g.-d. art. dislocației; pl. dislocații, art. dislocațiile (sil. -ți-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
dislocație, (engl.= dislocation) (tect.), orice deranjament din poziția inițială (depozițională) a unor strate sau a unui volum de roci din scoarța terestră.
- sursa: Petro-Sedim (1999)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Enciclopedice
DISLOCÁȚIE (< fr.) s. f. 1. Defect structural microscopic al unui cristal rezultat din alunecarea unui semiplan atomic în rețeaua cristalină (d. de margine) sau prin translația unei părți limitate din cristal în raport cu partea cu care se învecinează (d. în spirală). 2. (GEOL.) Modificarea poziției, inițial orizontală, a unui element geologic (structură, masiv, strat) prin deformare plastică sau rupturală. Se formează cute (dislocații plicative sau de cutare tangențială) sau fracturi (dislocații disjunctive, radiare sau rupturale).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dislocație, dislocațiisubstantiv feminin
- 1. Dislocare. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: dislocare
- 1.1. Defect de structură al unui cristal, constând în perturbarea distribuției atomilor. DN
-
etimologie:
- dislocation DEX '09 DEX '98 DN