15 definiții pentru distrage
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTRAGE, distrag, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).
DISTRAGE, distrag, vb. III. Tranz. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc.; a distra. [Part. distras] – Din fr. distraire (după trage).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distrage [At: HELIADE, O. II, 83 / Pzi: distrag / E: fr distraire, lat distrahere] 1 vtf A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare sufletească Si: (înv) a distra (1). 2 vt (C.i. gânduri, idei, atenția etc.) A îndepărta de la anumite preocupări, griji, obsesii etc. 3-4 vtr (Înv) A (se) distra (2-3). 5 vt (Înv) A separa o parte dintr-un întreg.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRAGE, distrag, vb. III. Tranz. 1. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă. Amfiteatrele și circurile romane prilejuiau spectacole deseori sîngeroase, mijloc de diversiune cu ajutorul căruia aristocrația romană încerca să distragă masele de la frămîntările și luptele sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 2/5. 2. (Învechit) A distra, a amuza. Dacă n-aș fi reținut aici... m-aș repezi îndată să vă văz, cu speranța că v-aș putea oarecum distrage. CARAGIALE, O. VII 22. – Formă gramaticală: part. distras.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRAGE vb. A abate gîndul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. [P.i. distrag, perf. s. -trăsei, part. -tras. / < fr. distraire, lat. distrahere, după trage].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTRAGE vb. tr. a abate gândul, atenția cuiva de la ceva care îl preocupă, îl obsedează etc. (după fr. distraire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A DISTRAGE distrag tranz. A abate de la o preocupare sau de la un gând; a sustrage; a distra. /<fr. distraire
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distrage v. 1. a abate dela cugetările, dela ocupațiunile sale; 2. a-și procura distracțiuni. [Formă paralelă cu distra, de unde un participiu distrat (= fr. distrait), alăturea cu distras].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* distrág, -strás, a -tráge v. tr. (dis- și trag, după fr. dis-traire, lat. dis-tráhere). Fac să nu fiĭ atent, distrez: huĭetu de afară îĭ distrage pe elevĭ, distrage atențiunea elevilor. Rar. Distrez, amuz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrag, 3 sg. distrage, imperf. 1 distrăgeam, perf. s. 1 sg. distrăsei, 1 pl. distraserăm, m.m.c.p. 1 pl. distrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să distrag, 3 să distragă; ger. distrăgând; part. distras
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
distrage (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrag, 1 pl. distragem, imperf. 3 sg. distrăgea; ger. distrăgând; part. distras
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distrage vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. distrag; part. distras
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distrag (pe cineva dela lucru).
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISTRAGE vb. v. amuza, desfăta, dispune, distra, înveseli, petrece, râde, veseli.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTRAGE vb. v. abate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
distrage vb. v. AMUZA. DESFĂTA. DISPUNE. DISTRA. ÎNVESELI. PETRECE. RÎDE. VESELI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT649) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
distrage, distragverb
- 1. A abate atenția cuiva de la un lucru, de la o preocupare, de la o grijă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Amfiteatrele și circurile romane prilejuiau spectacole deseori sîngeroase, mijloc de diversiune cu ajutorul căruia aristocrația romană încerca să distragă masele de la frămîntările și luptele sociale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 356, 2/5. DLRLC
- Dacă n-aș fi reținut aici... m-aș repezi îndată să vă văz, cu speranța că v-aș putea oarecum distrage. CARAGIALE, O. VII 22. DLRLC
-
etimologie:
- distraire (după trage). DEX '09 DEX '98 DN