23 de definiții pentru divorț
din care- explicative (15)
- morfologice (4)
- relaționale (3)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIVORȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.
DIVORȚ, divorțuri, s. n. 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. ◊ Loc. vb. A da divorț = a intenta acțiune de divorț; a divorța. 2. Fig. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. – Din fr. divorce, lat. divortium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divorț sn [At: SĂULESCU, HR. I, 39/27 / V: ~rs, (înv) ~ia sf, ~ium, ~rciu, (reg) diho~ / Pl: ~uri / E: fr divorce, it divorzio, lat divortium] 1 Desfacere pe cale legală a unei căsătorii Si: despărțire. 2 (Îlv) A da ~ A intenta acțiune de divorț Si: a divorța (1). 3 (Fig) Dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚ, divorțuri, s. n. Desfacere legală a căsătoriei, a legăturilor oficiale dintre soț și soție. V. despărțire. Va cere divorț. În cîteva luni va fi liberă. C. PETRESCU, C. V. 355. Cînd află despre divorț, Miron se cruci. REBREANU, R. I 233. ◊ Expr. A da divorț = a intenta acțiune de divorț. – Variantă: divors (SADOVEANU, P. M. 63, IBRĂILEANU, A. 65) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚ s.n. 1. Desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (Fig.) Ruptură, separare. [Var. divors s.n. / < lat. divortium, cf. it. divorzio, fr. divorce].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORȚ s. n. 1. desfacere a unei căsătorii pe cale legală. 2. (fig.) dezacord, nepotrivire; ruptură. (< fr. divorce, lat. divortium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIVORȚ ~uri n. Desfacere legală a unei căsătorii. /<fr. divorce, lat. divortium
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
divorț n. 1. ruptură legală a căsătoriei; 2. fig. separațiune completă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* divórț n., pl. urĭ (fr. divorce, d. lat. divortium). Despărțenie, desfacere legală a uneĭ căsătoriiĭ. – Fars. -rs.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
dihorț sn vz divorț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divorciu sn vz divorț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divors sn vz divorț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divorția sf vz divorț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
divorțium sn vz divorț
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORS s. n. v. divorț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIVORS s. n. v. divorț.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
DIVORS s.n. v. divorț.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
divorț s. n., pl. divorțuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
divorț s. n., pl. divorțuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
divorț s. n., pl. divorțuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
divorț.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIVORȚ s. (JUR.) despărțire, separare, separație, (pop.) despărțenie. (~ între soți.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIVORȚ s. (JUR.) despărțire, separare, separație, (pop.) despărțenie. (~ între soți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Divorț ≠ căsătorie, recăsătorie
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DIVORȚ. Subst. Divorț, despărțire, despărțenie (înv.), desfacerea căsătoriei, anularea căsătoriei. Abandonarea familiei, abandon familial. Proces de divorț. Adj. Divorțat, despărțit. Vb. A divorța, a da divorț, a se despărți, a se separa, a desface (a anula) căsătoria. A obține divorțul, a-și recăpăta libertatea (fig.). A părăsi familia, a abandona familia. V. văduvie.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
divorț, divorțurisubstantiv neutru
- 1. Desfacere pe cale legală a unei căsătorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNantonime: căsătorie recăsătorire
- Va cere divorț. În cîteva luni va fi liberă. C. PETRESCU, C. V. 355. DLRLC
- Cînd află despre divorț, Miron se cruci. REBREANU, R. I 233. DLRLC
- A da divorț = a intenta acțiune de divorț. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: divorța
-
- 2. Nepotrivire, dezacord între două lucruri, acțiuni, idei etc. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: dezacord nepotrivire ruptură separare
etimologie:
- divorce DEX '09 DEX '98 DN
- divortium DEX '09 DEX '98 DN