dizolvare sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îvr) ~vire / S și: diso~ / Pl: ~vări / E: dizolva] 1 Dispersare a unei substanțe solide, lichide sau gazoase în altă substanță (lichidă) Si: descompunere, (rar) dizolvație, solvire. 2 Separare a persoanelor care formau o organizație, o asociație, o societate, o adunare etc. Si: anulare, desfacere, desființare. 3 (Spc; îs) ~a Parlamentului Încheiere a activității unei adunări legislative și convocarea de alegeri anticipate.

DIZOLVARE, dizolvări, s. f. Acțiunea de a dizolva. 1. (Chim.) Dispersarea moleculară a unei substanțe în altă substanță. Dizolvarea grăsimilor se face cu ușurință în cloroform. ◊ Căldură de dizolvare = căldură degajată în timpul dizolvării unui corp. 2. Desființare, încetare de a mai funcționa (a unei societăți, a unei adunări, a unui corp constituit).

DIZOLVARE s.f. Acțiunea de a (se) dizolva și rezultatul ei; disoluție. ♦ (Jur.) Încetare a existenței unei organizații ca persoană juridică. [< dizolva].

dizolvare f. 1. separarea părților unui corp ce se descompune; 2. separarea persoanelor ce formau o societate, un corp politic.

dizolvire sf vz dizolvare

* disolváre f., pl. ărĭ. Disoluțiune, acțiunea de a disolva: disolvarea parlamentuluĭ. – Fals. diz-.

dizolvare s. f., g.-d. art. dizolvării; pl. dizolvări

dizolvare s. f., g.-d. art. dizolvării; pl. dizolvări

dizolvare s. f., g.-d. art. dizolvării; pl. dizolvări

DIZOLVARE s. 1. solvire, topire, topit. (~ zahărului în apă.) 2. v. solvatare. 3. desființare. (~ unei organizații.)

DIZOLVARE s. 1. solvire, topire, topit. (~ zahărului în apă.) 2. desființare. (~ unei organizații.)

dizolvare, (engl.= dissolution) (petrogr.), proces diagenetic de solubilizare a compușilor minerali ce alcă-tuiesc o rocă. Prin d., în roci apar goluri de diverse dimensiuni și forme care, în final, contribuie la creșterea porozității acesteia. În masivele calcaroase, prin dizolvarea carbonaților se formează morfologia carstică.

DIZOLVÁRE (< dizolva) s. f. 1. Proces de dispersare moleculară a unei substanțe solide, lichide sau gazoase în altă substanță (de obicei lichidă) cu formarea unei soluții. 2. (EC.) Pierderea valabilității autorizației de funcționare a unor corporații la ordinul procuraturii, prin decizia acționarilor sau prin transformare. 3. (Dr.) Mod tipic de încetare a unei persoane juridice de tip asociativ. Intervine de plin drept atunci când a expirat termenul pentru care persoana juridică a fost constituită, când scopul pentru care a fost constituită este realizat, sau, dimpotrivă, devine imposibil de atins și când numărul membrilor scade sub minimul prevăzut de lege.