opțiuni
  • info

8 definiții pentru doborâre

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DOBORÂRE, doborâri, s. f. Acțiunea de a doborî și rezultatul ei. – V. doborî.

DOBORÂRE, doborâri, s. f. Acțiunea de a doborî și rezultatul ei. – V. doborî.

doborâre sf [At: (a. 1775) URICARIUL I, 69 / V: (înv) oborire sf / Pl: ~âri / E: doborî] 1 Culcare la pământ. 2 Răsturnare. 3 Ucidere. 4 Vânare. 5 (Îvr) Detronare. 6 Desprindere și cădere a unui obiect fixat, atârnat. 7 Acțiune prin care o ființă sau un obiect care plutește prin aer sau zboară este făcută să cadă. 8 Răpunere. 9 Copleșire (2). 10 Desființare. 11 Depășire a celui mai bun rezultat anterior. 12 (Înv; Ban, Olt) Coborâre (30).

DOBORÎRE, doborîri, s. f. Acțiunea de a doborî și rezultatul ei. 1. Răsturnare la pămînt, prăvălire. Doborîrea copacilor. 2. Desființare, zdrobire, nimicire. Fără doborîrea prin revoluție a capitalismului și cucerirea puterii de către clasa muncitoare, problema națională nu poate fi rezolvată. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 42. Suferea și răbda, cu o credință nezdruncinată în doborîrea fascismului. CAMILAR, N. I 325.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

doborâre s. f., g.-d. art. doborârii; pl. doborâri

doborâre s. f., g.-d. art. doborârii; pl. doborâri

doborâre s. f., g.-d. art. doborârii; pl. doborâri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DOBORÂRE s. 1. culcare, dărâmare, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, trântire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pământ.) 2. aruncare, azvârlire, trântire. (~ călărețului din șa.) 3. v. culcare.

DOBORÎRE s. 1. culcare, dărîmare, lungire, prăbușire, prăvălire, răsturnare, trîntire, (înv.) răsturnătură. (~ cuiva la pămînt.) 2. aruncare, azvîrlire, trîntire. (~ călărețului din șa.) 3. culcare, tăvălire. (~ ierbii la pămînt.)

Intrare: doborâre
doborâre substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doborâre
  • doborârea
plural
  • doborâri
  • doborârile
genitiv-dativ singular
  • doborâri
  • doborârii
plural
  • doborâri
  • doborârilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

doborâre, doborârisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a doborî și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Răsturnare la pământ. DLRLC
      sinonime: prăvălire răsturnare
      • format_quote Doborârea copacilor. DLRLC
    • 1.2. Desființare, nimicire, zdrobire. DLRLC
      sinonime: desființare nimicire zdrobire
      • format_quote Fără doborîrea prin revoluție a capitalismului și cucerirea puterii de către clasa muncitoare, problema națională nu poate fi rezolvată. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 42. DLRLC
      • format_quote Suferea și răbda, cu o credință nezdruncinată în doborîrea fascismului. CAMILAR, N. I 325. DLRLC
etimologie:
  • vezi doborî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.