doctorie sf [At: (a. 1649) MARDARIE COZIANUL, ap. TDRG / V: (pop) doft~ / Pl: ~ii / E: doctor + -ie] Preparat sau substanță folosită pentru vindecarea, ameliorarea sau prevenirea unei boli Si: medicament, (pfm) leac.

DOCTORIE, doctorii, s. f. Medicament prescris de doctor; leac. Dar poate pînă în primăvară să se facă bine cu doctoria pe care și-o aduce. SADOVEANU, P. M. 192. [Radu] aducîndu-și aminte, cum ți-ai aduce aminte de o doctorie neplăcută, vorbește mai repede. CAMIL PETRESCU, T. II 105. Sonia... turnă doctoria în lingură. C. PETRESCU, C. V. 218. – Variantă: (învechit și popular) doftorie (SADOVEANU, D. P. 11, HOGAȘ, DR. II 96) s. f.

DOCTORIE s.f. Medicament; (pop.) leac, doftorie. [Gen. -iei. / < doctor + -ie].

DOCTORIE ~i f. pop. Preparat folosit la tratarea (prevenirea, ameliorarea) unei boli; leac; medicament; remediu. [Art. doctoria; G.-D. doctoriei; Sil. -ri-e] /doctor + suf. ~ie

doctorie f. prescripțiunea doctorului, medicament.

doctoríe și (pop.) doftoríe f. (d. doctor și doftor). Medicament.

doftorie sf vz doctorie

doptorie sf vz doctorie

doftorie f. V. doctorie.

doftoríe V. doctorie.

doctorie s. f., art. doctoria, g.-d. art. doctoriei; pl. doctorii, art. doctoriile (desp. -ri-i-)

doctorie s. f., art. doctoria, g.-d. art. doctoriei; pl. doctorii, art. doctoriile

doctorie s. f., art. doctoria, g.-d. art. doctoriei; pl. doctorii, art. doctoriile (sil. -ri-i-)

doctorie, -riei gen. a.

doctorie, doctorii s. f. (glum.) 1. băutură spirtoasă. 2. (er.) act sexual. 3. (er.) femeie (percepută ca parteneră de sex).

DOCTORIE s. (FARM.) leac, medicament, remediu, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (O ~ eficace în diabet.)

DOCTORIE s. (FARM.) leac, medicament, remediu, (înv. și reg.) medicină, spițerie. (O ~ eficace în diabet.)