DOGMATISM s. n. 1. Atitudine bazată pe o dogmă, respingând îndoiala și critica. 2. Comportament al unei persoane dogmatice. – Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatizm.

dogmatism sn [At: NEGULICI, E. II, 16/19 / Pl: ~e / E: fr dogmatisme] Mod de gândire rigid care operează cu teze acceptate necritic, socotite imuabile.

DOGMATISM, s. n. Mod de gândire care operează cu teze acceptate necritic, considerate valabile în orice condiții și veșnic. – Din fr. dogmatisme. Cf. rus. dogmatism.

DOGMATISM s. n. Atitudine caracteristică celor care acceptă orbește o teză sau o teorie ca pe o dogmă, fără verificare critică. Lupta împotriva dogmatismului și bucherilor are o mare însemnătate pentru dezvoltarea științelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/1.

DOGMATISM s.n. Mod de gîndire rigid care operează cu teze socotite imuabile. [< fr. dogmatisme].

DOGMATISM s. n. mod de gândire rigid, necritic, cu idei, teze considerate ca având o valoare de necontestat în orice condiții. (< fr. dogmatisme, rus. dogmatizm)

DOGMATISM n. Mod de gândire care operează cu dogme, cu teze socotite valabile în orice condiții. /<fr. dogmatisme

dogmatism n. doctrină afirmativă.

* dogmatízm n., pl. e (vgr. dogmatismós). Filosofie care admite dogmele (siguranța). Dispozițiune de a crede, de a afirma. Fig. Afirmațiune pe un ton sentențios.

dogmatism s. n.

dogmatism s. n.

dogmatism s. n.

Dogmatism ≠ adogmatism