donație sf [At: ȘINCAI, HR. I, 254/8 / V: (îrg) ~iune / E: fr donation, lat donatio, -onis] 1 Convenție între două părți prin care una transmite celeilalte proprietatea unui bun material, fără să primească ceva în schimb. 2 Act juridic care consfințește o donație (1). 3 (Ccr) Bun material transmis prin donație Si: dar², (înv) danie.

DONAȚIE, donații, s. f. Contract (de obicei autentic) prin care una dintre părți se obligă să procure un avantaj celeilalte, fără să primească ceva în schimb. ◊ Act de donație = act prin care o persoană dăruiește altei persoane sau unei instituții un lucru fără a primi nimic în schimb. – Variantă:(învechit) donațiune (pronunțat -ți-u-) (GHICA, S. A. 144) s. f.

DONAȚIE s.f. Act prin care una dintre părți procură un avantaj celeilalte părți fără a primi ceva în schimb; dar făcut printr-un act public. [Gen. -iei, var. donațiune s.f. / cf. lat. donatio, fr. donation].

DONAȚIE s. f. act juridic prin care una din părți transmite celeilalte părți proprietatea unui bun fără a primi ceva în schimb. ◊ (concr.) bun transmis printr-un act public. (< fr. donation, lat. donatio)

DONAȚIE ~i f. 1) Act prin care o persoană transmite cu titlu gratuit și irevocabil un bun al său altei persoane. 2) Bun (sumă de bani, obiecte etc.) transmis astfel. [Art. donația; G.-D. donației; Sil. -ți-e] /<fr. donation, lat. donatio, ~onis

donațiune sf vz donație

DONAȚIUNE s.f. v. donație.

donați(un)e f. 1. dar făcut prin act public; 2. actul prin care se face donațiunea.

* donațiúne f. (lat. donátio,- ónis). Dăruire făcută pin act public. Lucru primit așa. – Și -áție.

donație (desp. -ți-e) s. f., art. donația (desp. -ți-a), g.-d. art. donației; pl. donații, art. donațiile (desp. -ți-i-)

donație (-ți-e) s. f., art. donația (-ți-a), g.-d. art. donației; pl. donații, art. donațiile (-ți-i-)

donație s. f. (sil. -ți-e), art. donația (sil. -ți-a), g.-d. art. donației; pl. donații, art. donațiile (sil. -ți-i-)

donație

DONAȚIE s. 1. v. donare. 2. (concr.) dar, (înv. și pop.) danie, (înv.) dăruire, dăruință, hărăzire, oboroc. (Donație făcută unei biserici.)

DONAȚIE s. 1. donare. (~ unui bun.) 2. (concr.) dar, (înv. și pop.) danie, (înv.) dăruire, dăruință, hărăzire, oboroc. (~ făcută unei instituții.)

Ex dono (lat. „din donație”).