drapa [At: HELIADE, O. I, 220 / Pzi: ~pez / E: fr draper] 1 vt A împodobi sau a acoperi o fereastră, o ușă etc. cu o draperie, cu steaguri etc. 2 vt A acoperi un perete, o mobilă etc. cu stofă aranjată în cute. 3 vt A aranja în cute dispuse artistic un obiect de îmbrăcăminte. 4-5 vtr A (se) îmbrăca cu un veșmânt larg care cade în falduri.

DRAPA, drapez, vb. I. Tranz. 1. A împodobi, a acoperi (o fereastră, o ușă, o nișă etc.) cu o draperie; a acoperi (un perete, o mobilă etc.) cu o stofă dispusă artistic, în cute mari. A drapa balcoanele unui edificiu. ▭ Un afet de tun drapat cu steaguri ieși încet de pe poarta amfiteatrului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 3/1. ◊ (Poetic) Drapate-n purpură regească, Sau înfoiate-n rochi de argint, Sadi-n frunzosul labirint Făcut-a roze să-nflorească. MACEDONSKI, O. I 192. ◊ Fig. O eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbriseți, Ați ajuns acum de modă de vă scot din letopiseți, Și cu voi drapîndu-și nula, vă citează toți nerozii. EMINESCU, O. I 149. ♦ A aranja o stofă în cute largi, dispuse artistic. 2. A îmbrăca pe (cineva) cu un veșmînt larg, care cade în falduri; (în artele plastice) a înfățișa faldurile sau cutele largi ale unui veșmînt (la o statuie sau la personajul unui tablou). Era într-o rochie de batist alb, care o drapa statuar. IBRĂILEANU, A. 144. Poartă o legătură enormă pe cap și e drapat ca un suveran african. CARAGIALE, O. III 259. ◊ Refl. Se drapa c-o stofă indiană, în galben sau în roșu. BART, E. 100.

DRAPA vb. I. 1. tr. A acoperi, a împodobi cu o draperie. ♦ A dispune o stofă în formă de draperie. 2. tr., refl. A (se) îmbrăca într-un veșmînt larg, cu falduri. ♦ tr. (Fig.) A acoperi, a camufla ceva. [< fr. draper].

DRAPA vb. I. tr. 1. a acoperi, a împodobi cu o draperie. ◊ a dispune o stofă în formă de draperie. ◊ a reda un veșmânt (în pictură și sculptură). 2. (fig.) a acoperi, a camufla ceva. II. tr. refl. a (se) îmbrăca într-un veșmânt larg, cu falduri. (< fr. draper)

A DRAPA ~ez tranz. 1) (ferestre, uși) A prevedea cu o draperie. 2) (pereți, mobile) A acoperi cu stofă aranjată în pliuri. 3) (elemente vestimentare) A prevedea cu pliuri dispuse artistic. 4) (persoane) A face să se drapeze. /<fr. draper

A SE DRAPA mă ~ez intranz. A se îmbrăca cu un veșmânt larg, asemănător cu o draperie. /<fr. draper

drapà v. 1. a garnisi cu draperii: a drapa o fereastră; 2. a dispune în formă de draperie: a drapa o ștofă; 3. fig. a acoperi: cu voi drapându-și nula EM.

* drapél n., pl. e (fr. drapeau, d. drap, postav). Steag. A fi supt drapel, a fi în armată. V. steag.

*drapéz v. tr. (fr. draper). Garnisesc cu draperiĭ: a drapa o fereastră. Dispun în formă de draperie: a drapa o stofă. V. refl. Îmĭ așez îndoiturile veșmântuluĭ. Fig. Mă acoper cu ceva, fac paradă de ceva: tot demagogu se drapează în ĭubirea poporuluĭ.

drapa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. drapez, 3 drapează; conj. prez. 1 sg. să drapez, 3 să drapeze

drapa (a ~) vb., ind. prez. 3 drapează

drapa vb., ind. prez. 1 sg. drapez, 3 sg. și pl. drapează

DRAPA vb. a cuta. (A ~ un material textil.)

DRAPA vb. a cuta. (A ~ un material textil.)

drapa (drapez, drapat), vb. – A potrivi, a aranja o haină îmbrăcată. Fr. draper, de la drap „postav”. – Der. drapel, s. n., din fr. drapeau, pe baza paralelismului anneauinel; draperie, s. f., din fr. draperie.