drenaj sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr drainage] 1-3 Drenare (1-3). 4 (Ccr) Construcție hidrotehnică destinată drenării unui teren.

DRENAJ, drenaje, s. n. Drenare. ◊ (Rețea de) drenaj = lucrare hidrotehnică formată dintr-o rețea de drenuri. ♦ Scoaterea puroiului dintr-o rană.

DRENAJ s.n. 1. Drenare. ◊ Rețea de drenaj = lucrare executată cu ajutorul unei rețele de drenuri în vederea asanării unui teren. 2. Scoaterea puroiului dintr-o rană. [Cf. fr. drainage, it. drenaggio].

DRENAJ s. n. 1. drenare. 2. deplasare a țițeiului din zăcământ spre gaura de sondă. (< fr. drainage)

DRENAJ ~e n. 1) Uscare a unui teren mlăștinos prin scurgerea excesului de apă din sol cu ajutorul unui dren. 2) med. Scurgere a puroiului dintr-o rană cu ajutorul unui dren. /<fr. drainage

drenaj n. operațiune spre a însănătoși terenurile umede, înlesnind scurgerea apelor cu ajutorul unor conducte subterane: drenajul aduce mari servicii agriculturei (= fr. drainage).

* drenáj n., pl. urĭ și e (fr. dranaige). Acțiunea de a drena.

drenaj s. n., pl. drenaje

drenaj s. n., pl. drenaje

drenaj s. n., pl. drenaje

drenaj, pl. drenaje

drenaj, -je.

DRENAJ s. v. drenare.

DRENAJ s. drenare. (~ apei de pe un teren.)

DRENÁJ (< fr.) s. n. 1. Lucrare hidrotehnică constând dintr-o rețea de drenuri (1), destinată desecării și consolidării unui teren. ♦ Mașină de d. = mașină folosită pentru executarea canalelor deschise de drenare. Instalație de d. = instalație folosită de o navă pentru evacuarea apei de santină. 2. (GEOGR.) Proces de colectare, de către rețeaua hidrografică, a apelor provenite din precipitații. 3. Drenare (1, 4).