DROB¹, (1) drobi, s. m., (2, 3) droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ♦ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., sb. drob.

drob² [At: NECULCE, ap. LET. II, 313/7 / V: ~op / Pl: ~i sm, ~uri, (10) ~oabe sn / E: bg, rs дроб, srb drob] 1 sm Bulgăre de sare. 2 sm Bucată mare, tăiată sau ruptă dintr-o materie solidă. 3 sm (Pan) Bucată mare dintr-un aliment. 4 sm (Pfm; îe) Prostie cu ~ul Prostie mare. 5 av Foarte tare. 6 av Ca grunzul de sare. 7 sn (Mun) Masă solidă. 8 sn (Olt) Cheag de sânge. 9 sm (Ban) Fărâmătură. 10 sn (Reg) Turmă mare. 11 sn (Csc) Intestine. 12 sn Organe interne de miel. 13 sn Prapur (de miel). 14 sn Mâncare preparată din organe interne de miel tocate, amestecate cu verdeață, învelite în prapur și coapte Si: (reg) cighir¹ (3). 15 sn (Reg) Cutia teascului de vin Si: durbacă.

DROB¹, (1) drobi, s. m., (2, 3) droburi, s. n. 1. S. m. Bucată, bulgăre mai mare de sare; p. gener. bucată mare și compactă din ceva. 2. S. n. Măruntaie de miel. ◊ Mâncare preparată din măruntaie de miel tocate, învelite în prapur și puse la cuptor. 3. S. n. (Reg.) Cutia teascului de vin. – Din bg., scr. drob.

DROB, (I 1, II) drobi, s. m., (I 2, 3) droburi, s. n. I. (De obicei determinat prin «de sare») Bucată mai mare de sare; bulgăre. V. bolovan. Moș Luca, de te-a întreba cineva... de ce trag caii așa de greu, să spui că aduci niște drobi de sare de la Ocnă. CREANGĂ, A. 128. Trei iezi cucuieți, Ușa mamii descuieți, Că mama v-aduce vouă: Frunze-n buze, Lapte-n țîțe, Drob de sare În spinare. id. P. 20. Drobul se plătește o para oca. I. IONESCU, P. 36. ♦ (Regional, cu determinări) Bucată mare. Că și noi te-om dărui... La ispas Cu-n drob de caș. ȘEZ. XXIII 114. 2. (Adesea determinat prin «de miel») Măruntaie de miel; mîncare preparată din măruntaiele de miel învelite în prapor și prăjite în tavă; (regional) cighir. Să tai mielul ăla al nostru și să-i mîncăm drobul. ISPIRESCU, L. 66. Dar apoi cozonacii... și plăcinta de drob! CARAGIALE, O. II 341. ◊ (În comparații și metafore) La fîntînă, o babă, zbîrcită drob și uscată scîndură, turna apă într-un urcior. DELAVRANCEA, T. 28. 3. Cutia teascului de vin. II. Arbust din familia leguminoaselor (Cytisus hirsutus).

DROB¹ ~i m. Bulgăre mare de sare. /<bulg., sb. drob

1) drob m. (vsl. rus. drobĭ, bucățĭ, sfărămătură. V. darab, zdrobesc). Bolovan de sare (Trans. și zdrob): doĭ drobĭ de sare. S.n., pl. urĭ. Vest (sîrb. drob, măruntaĭe, bg. drob, plămîn, čer drob, ficat). Măruntaĭe: plăcintă de drob (gighir). Droburile măriĭ (Cant.), măruntaĭele (adîncurile) măriĭ.

drog⁴ sn vz drob¹

drop³ sn vz drob²

drop² sn vz drob¹

drob¹ (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi

drob¹ (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi

drob (bulgăre de sare, plantă) s. m., pl. drobi

DROB s. v. coș, ladă, lemnul-bobului, salcâm-galben.

DROB s. 1. v. bulgăre. 2. v. drobiță. 3. v. drobușor.

DROB s. 1. bulgăre, grunz, (pop.) zgrunț, zgrunțur. (Un ~ de sare.) 2. (BOT.; Genista tinctoria) drobiță, (reg.) drobișor, drobușor, genistră, grozamă, spartă. 3. (BOT.; Isatis tinctoria) drobușor, (reg.) boiengioaie, cardama, drobișor, laba-mîței.

drob s. v. COȘ. LADĂ. LEMNUL-BOBULUI. SALCÎM-GALBEN.

drob (-bi), s. m. – 1. Bucată. – 2. Bulgăre de sare gemă. – 3. Măruntaie de pasăre, și, în special, de miel. – 4. Fel tipic de mîncare, din măruntaie de miel învelit în prapur. – Mr. drob. Sl. drobĭ, cf. bg., sb. drob, rus. drobĭ „bucată” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Cihac, II, 102; Conev 43 și 90). Pentru semantism, cf. bg. drob „plămîn”, sb., cr., slov., ceh. drob „intestine”. Din sl. a trecut și în mag. darab, de unde dubletul dărab, s. m. și n. (Trans., bucată). – Der. drobină, s. f. (bulgăre de sare gemă), din sl. (bg.) drobina, sec. XVII; sdrobi, vb. (a sparge, a distruge; a toca, a pulveriza), din sl. s(ŭ)drobiti (cf. megl. drubes < bg. drobiă); sdrobitor, adj. (care zdrobește); sdrobitură, s. f. (spărtură); sdrob, s. m. (fragment, rest).

drob, droburi, s.n. – Bucată mare și compactă de ceva: „La Ispas c-on drob de caș”. ♦ (top.) Drobodava, pârâu, afluent al Izei; tradiția locală vorbește și despre cetatea Drobodava, situată în apropierea pădurii Măgura, între Săliștea de Sus și Săcel (Grad, 2000: 14). ♦ (onom.) Drob, Drobos, Droboș, nume de familie (15 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. drobǐ, cf. srb., bg. drob, rus. drobǐ „bucată” (Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

drob, -uri, s.n. – Bucată mare și compactă de ceva: „La Ispas c-on drob de caș”.(top. în Săcel) Drobodava, pârâu, afluent al Izei; tradiția locală vorbește și despre cetatea Drobodava, situată în apropierea pădurii Măgura, între Săliștea de Sus și Săcel (Grad 2000: 14). – Din sl. drobǐ, cf. srb. drob, rus. drobǐ „bucată” (DER).