❍ DRÎMBOIA (–oiu, –oiez), DRÎMBOI (-oiesc) vb. refl. A se bosumfla, a se arăta supărat, mînios: Atunci el se drîmboaia Și mai mult nu ne spunea (RET.); ian să-i fi sculat la treabă, ș’apoi să vezi cum se codesc, se drîmboiesc și se sclifosesc (CRG.) [drîmboiu].

❍ DRÎMBOIAT adj. p. DRÎMBOIA. Bosumflat, supărat, mînios: Ferește-mă, Drăguț Doamne, de mazăre oleiată și de lelea ~ă (IK.-BRS.); toți se duceau cu buzele ~e (RET.).