DUBLURĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Figurant care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure.

dublură sf [At: DEX / V: dupl~ / Pl: ~ri / E: fr doublure] 1 Actor (1), cântăreț etc. care înlocuiește, într-un spectacol, pe titularul rolului. 2 Persoană care înlocuiește un actor (1) de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 3 Materiale textile (mătase sau stofă fină, vatelină, blană etc.) care servesc la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte.

DUBLURĂ, dubluri, s. f. 1. Actor, cântăreț etc. care înlocuiește într-un spectacol pe titularul rolului. ♦ Persoană care înlocuiește un actor de film în scenele periculoase, la unele repetiții, când se reglează lumina pentru filmare etc. 2. Țesătură (subțire), vatelină, vată, blană etc. care servește la căptușirea unui obiect de îmbrăcăminte. – Din fr. doublure.

DUBLURĂ, dubluri, s. f. 1. Al doilea interpret al unui rol într-o piesă de teatru. În punerea în scenă a piesei «Oameni de azi», Teatrul Municipal a avut o frumoasă realizare, folosind în mod just dublurile. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2597. 2. (Franțuzism) Căptușeală. O haină cu dublură impermeabilă.

DUBLURĂ s.f. 1. (Al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru sau într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe deținătorul principal al rolului. 2. Căptușeală de haine etc. [< fr. doublure].

DUBLURĂ s. f. 1. (al doilea) interpret al unui rol într-o piesă de teatru, într-un film, care înlocuiește în anumite ocazii pe titularul rolului. ◊ obiect la fel cu altul. 2. căptușeală de haine etc. ◊ (mar.) bucată de pânză ce dublează o tendă sau o velă. 3. tablă suplimentară sudată peste bordajul unei nave, pentru a-l întări în punctele mai solicitate. (< fr. doublure)

DUBLURĂ ~i f. 1) Actor care înlocuiește interpretul titular al rolului într-o piesă de teatru. 2) Persoană care înlocuiește actorul de film în scenele periculoase; cascador. 3) Căptușeală la o haină. /<fr. dublure

duplură sf vz dublură

dublură (desp. du-blu-) s. f., g.-d. art. dublurii; pl. dubluri

dublură (du-blu-) s. f., g.-d. art. dublurii; pl. dubluri

dublură s. f. (sil. -blu-), g.-d. art. dublurii; pl. dubluri

DUBLURĂ s. căptușeală. (~ la o haină.)

DUBLURĂ s. căptușeală. (~ la o haină.)